Saraab (transport gratuit)

Roman halucinant și lucid până la durere, Saraab urmărește prăbușirea și supraviețuirea unui om prins între dependență, memorie, delir și nevoia disperată de sens. Cu o voce brutal de autentică și o scriitură incandescentă, cartea transformă mizeria, rușinea și singurătatea într-o experiență literară de o forță rară. O coborâre în infern din care literatura însăși încearcă să devină salvare. „Saraab e o carte în care totul e realitate exact în măsura în care totul e irealitate, în care totul e adevăr și neadevăr, viață și text. O carte a celor de lângă noi, a celor pe care îi cunoaștem prea puțin și nu-i înțelegem deloc. Odată ajuns dependent, rămâi dependent. Odată ajuns pe stradă, ești întotdeauna pe stradă. E o carte ce neagă cuvântul și ornamentele lui, adică literaritatea.” Emil Munteanu „Din mai mult ca prezentul în care trăiește omul din acest volum nu ai unde să cazi mai jos decât ai căzut deja. A-i da acestui timp suprapus – acestei simultaneități ce anulează durata și deci devenirea – o coerență narativă, adică a-l așeza într-o structură, implică o tehnică pe care puțini scriitori o posedă. Maimultcaprezentul lui Fulaș e un timp interior, singurul care poate da măsura nimicului – cuprinzându-l pe acel Nimeni care e Eu.” Nicoleta Munteanu „Poate că da, domnule László, poate că la limită ai dreptate, lumea nu are sens și nici explicație și – aici improvizez liber, îți pun cuvinte pe pagină – scrisul e singurul tunel în care ne putem ascunde; îngerii sunt singurii care înțeleg ceva din haosul ăsta; călătorii, la fel ca la domnul Mathias, sunt singurii care se pot salva, care pot fugi de fiecare dată puțin mai departe, poate cu un tren care străbate Italia într-o noapte, poate cu un avion care traversează oceanul care duce spre un nimic și mai adânc. Mă gândesc de multă vreme la cărțile dumitale, domnule László, mă gândesc că există posibilitatea ca într-o seară ploioasă de toamnă, acum vreo douăzeci de ani, noi doi să stăm la o masă într-o crâșmă din nord-estul Ungariei și să bem o pălincă amândoi. Să vorbim despre război și îngeri, despre tango și, de ce nu, despre Isaia și imposibila lui venire.“ Saraab, Cristian Fulaș CRISTIAN FULAȘ (n. 1978) a debutat în 2015 cu Fâşii de ruşine (Premiul Observator cultural pentru debut, Premiul Colocviilor „Liviu Rebreanu“, Premiul revistei Accente). Tot în 2015 a publicat Jurnal de debutant, în 2016 După plâns, iar în 2017 Cei frumoşi şi cei buni, proză scurtă. A mai publicat Ioşca (2021, desemnat romanul anului în cadrul Premiilor RSS Reloaded şi cartea de proză a anului 2021 de omiedesemne.ro şi agentiade carte.ro, Premiul pentru Proză al revistei Ateneu; traducere franceză la editura La Peuplade), biografia romanţată Celan. Am trăit, da (2022), precum şi Specii (2023, Premiul Observator Lyceum, acordat de revista Observator cultural). Romanele forma tăcerii (2025) și Saraab (2026) sunt cele mai noi cărți ale sale. A tradus aproximativ cincizeci de volume din engleză, italiană şi franceză, printre care În căutarea timpului pierdut de Marcel Proust, fiind distins în 2023 de Academia Franceză cu premiul „Prix du Rayonnement de la langue et de la littérature françaises“ pentru servicii remarcabile aduse limbii şi literaturii franceze.