Ultima mazurca

Daca citesti Ultima mazurca, un splendid text despre ultimele clipe de viata ale lui Frederic Chopin (Fryderik Franciszek Szopen, in polona) acele ultime clipe cand, se spune, treci in revista intreaga viata, n-ai zice ca este opera aceluiasi violator de platitudini care este directorul de scena. Aici, autorul nu seamana defel cu regizorul. Ai zice ca il urmeaza pe Peter Shaffer din Amadeus. Vrand nevrand acesta este modelul prin similitudinea celor doua destine: genii precoce si morti precoce. Dar in timp ce Mozart al lui Shaffer este posedat de Dumnezeu desi pare demonic, Chopin al lui Hausvater este damnat macinat de tuberculoza si de cauza pierduta a Poloniei sfartecate. Este o placere sa vezi cu cata gratie imita Hausvater stilul romantat cel mai conventional cu putonta, inclusiv tusea si pata de sange pe batista, Chopin fiind, se stie, unul dintre marii ftizici ai romantismului. Amatorul de zgomote de tip havy metal cu decibelii la maximum din spectacolele sale se arata aici un profund cunoscator al muzicii clasice. Sa fie o capcana? Nu, dramaturgul il imbraca pe Chopin in mantia sa romantica dar se contamineaza si devine, la randul sau, de o neasteptata melancolie si morbiditate.