Ulise

„Cele mai frumoase cuvinte despre marele roman joycean le-a spus, probabil, celalalt protagonist de superclasa al prozei anglo-saxone din secolul XX, William Faulkner: «De Ulise trebuie sa te apropii asa cum se apropie predicatorul baptist analfabet de Vechiul Testament: cu credinta». Si, desigur, cu o rabdare si o atentie avertizate ca vor fi subminate de fiecare cuvant si de fiecare fraza. Pentru ca putine carti sunt mai fascinante si mai geloase pe propria lor existenta, pe cat de improbabila, pe atat de stralucitoare, decat Ulise. James Joyce a propus un portret al omului si al istoriei sub specie aeternitatis, de la intruchiparile nobile, inaltatoare, pana la cele abjecte si repugnante. Deasupra lor, dominand o galerie de umbre pline de energie, sublime si grotesti totodata, omul absolut, chintesenta a banalitatii si fatalului plictis existential. Ulise cartografiaza, aproape maniacal, o lume (cea a orasului Dublin si a Irlandei) si plonjeaza in adancimile insondabile ale constiintei personajelor in care palpita, liric si melancolic, extravagant si frematator, eternul omenesc, prea omenesc: Leopold Bloom, Molly Bloom si Stephen Dedalus.Lectura acestei carti de inspiratie odiseica este o frisonanta escapada livresca la capatul careia devenim nu doar contemporanii unui Homer postmodern, ci inainte-mergatorii unui alt fel –...