The Tenant of Wildfell Hall

The Tenant of Wildfell Hall este un roman puternic și uneori violent despre așteptare, dragoste, opresiune, păcat, religie și trădare. Redă dezintegrarea căsniciei dintre Helen Huntingdon, misterioasa „locatară” din titlu, și soțul ei destrăbălat și alcoolic. Sfidează convențiile, Helen își părăsește soțul pentru a-și proteja fiul mic de influența tatălui și își câștigă existența ca artistă. În timp ce se ascunde la Wildfell Hall, îl întâlnește pe Gilbert Markham, care se îndrăgostește de ea. La prima sa publicare în 1848, al doilea roman al Annei Brontë a fost criticat pentru că era „grosolan” și „brutal”. The Tenant of Wildfell Hall contestă convențiile sociale ale începutului de secol XIX într-o puternică apărare a drepturilor femeilor în fața abuzului psihologic din partea soților lor. Stilul lui Brontë este îndrăzneț, naturalist și pasional, iar acest roman, pe care sora ei Charlotte îl considera „o greșeală totală”, i-a adus Annei un loc în literatura engleză pe drept propriu, nu doar ca cel mai tânăr membru al familiei Brontë. Acest text reeditat este preluat dintr-o copie a celei de-a doua ediții din 1848, aflată în Biblioteca Muzeului Parsonage Brontë, și a fost editat pentru a corecta erorile cunoscute din acea ediție.