Suflete moarte

In mijlocul birfelor si al torporii unui orasel obisnuit din Rusia, incremenit in prostie si coruptie, se insinueaza un om onorabil, dornic sa cucereasca inimile noilor sai concetateni. Repede placut de apropiati, agreabil si prietenos, scopurile lui sint, in aparenta, celebritatea si bogatia. Curind, cine ajunge sa-l cunoasca va descoperi ca personajul cu pricina, Cicikov, are o pasiune stranie: el nu umbla prin lume pentru a-i tezauriza bunurile, ci cauta rabdator o marfa aparte – suflete moarte. O poveste despre sufletul rus prins in patimi vechi si in latul neputintei si al coruptiei, Suflete moarte este poemul pierzaniei perpetue al fiintei care-si da friu disperarii si-si gaseste mingiierea in intelepciunea strigata taraganat, dramatic: „Unde-i acela care, in limba materna a sufletului nostru rus, s-ar pricepe sa rosteasca acest cuvint atotputernic: Inainte!? Unde-i acela care, cunoscind toate fortele si insusirile si intreaga adincime a firii noastre, printr-o singura fluturare ademenitoare si plina de vraja a miinii, ar putea sa ne faca sa ne luam avint catre o viata superioara? Cu ce lacrimi, cu ce iubire l-ar rasplati rusul recunoscator! Dar veacurile trec dupa veacuri si o jumatate de milion de trintori, de lalii si de malaieti dorm bustean; rareori se naste...