Steinhardt. Bughi mambo rag

„Fiul meu este un corp plutitor intr-o apa neagra, el bate la usa, nu vrea sa ma deranjeze, merge in virful picioarelor, lipit de pereti, ocupa atit de putin spatiu, incit imi vine sa-l leg de scaun si sa-l hranesc fortat, el ma imbratiseaza uneori, iar eu nu-l string prea tare, pentru ca mi-e teama sa nu-l sparg in bucati. Fiul meu este de sticla si il admir in tacere, pentru ca s-a intors la mine, desi nimeni din lumea asta imputita si coclita n-a crezut ca acest pui de jidan cacacios si incapatinat va putea supravietui.”„Am dat sa ma ridic, dar imi era imposibil.– Fir-ar sa fie, am uitat sa ma prezint! Steinhardt!S-a aplecat, mi-a intins mina, a ezitat, apoi si-a retras-o.– Nu puteti sa va miscati. V-a lovit o masina. Mergeam spre casa si mi-a parut ca am auzit ceva in spatele meu. Nu stiu, Dumnezeu m-a facut sa intorc capul! Adica nu doar sa intorc capul, a fost mai mult. Am mers un colt inapoi si v-am gasit aici, pe drum. Va amintiti ceva?”„Unii baieti din manastire aveau indatorirea de a «tipa» mincare la porci. Ca sa duca resturile de la bucatarie pina la porci era ceva...