SOÑODOR 50 MG 16 COMPRIMATE

ACȚIUNE ȘI MECANISM - [ANTIALERGIC], [ANTAGONIST HISTAMINERGIC (H-1)]. Difenhidramina este un derivat de etanolamină care blochează competitiv, reversibil și nespecific receptorii H1, scăzând efectele sistemice ale histaminei. Provoacă vasoconstricție și scăderea permeabilității vasculare, reducând roșeața și edemele asociate cu alergiile. Atenuează parțial simptomele asociate cu procesele alergice, cum ar fi înroșirea ochilor sau congestia nazală. De asemenea, produce un efect bronhodilatator ușor și o reducere a mâncărimii pielii.- [HIPNOTIC]. Difenhidramina este capabilă să traverseze bariera hemato-encefalică și să acționeze asupra receptorilor centrali H1, ducând la sedare. Se pare că efectul sedativ se poate datora și antagonismului receptorilor muscarinici și serotoninergici.- [ANTAGONIST COLINERGIC MUSCARINIC (M)], [ANTIEMETIC]. Difenhidramina este un antagonist nespecific capabil să blocheze alți receptori, cum ar fi receptorii muscarinici centrali sau periferici. Blocarea receptorilor centrali H1 și colinergici ar putea exercita un efect antiemetic, deși acest lucru nu este pe deplin înțeles. SENIORI Pacienții vârstnici sunt mai sensibili la efectele adverse ale antihistaminicelor, cum ar fi amețeli, sedare, confuzie, hipotensiune arterială și hiperexcitabilitate, precum și la efectele anticolinergice (uscăciunea gurii, retenția urinară, precipitarea glaucomului). Antihistaminicele pot fi utilizate la pacienții cu vârsta peste 65 de ani, dar trebuie avută precauție extremă. Dacă reacțiile adverse persistă sau sunt severe, se recomandă întreruperea tratamentului. SFATURI PENTRU PACIENȚI - Acest medicament va fi administrat cu alimente. - Poate provoca somnolenta, de aceea este recomandat sa fiti prudent la volan si sa nu il combinati cu medicamente sau alte substante sedative precum alcoolul. - Pacienții care primesc medicamente sedative nu sunt sfătuiți să se automediceze cu produse difenhidramină fără a consulta un medic. - Este indicat sa nu faceti plaja in timpul tratamentului. - Medicul trebuie anunțat de orice patologie cronică pe care o are pacientul înainte de începerea tratamentului. - Expunerea la temperaturi extreme trebuie evitată în timpul utilizării acestui medicament, rămânând într-un mediu răcoros și menținându-vă hidratat corespunzător. CONTRAINDICAȚII - Hipersensibilitate la orice component al medicamentului. Pot apărea reacții încrucișate cu alte antihistaminice, astfel încât utilizarea oricărui antihistaminic H1 nu este recomandată la pacienții care au prezentat anterior hipersensibilitate la orice compus din acest grup.- [ATAC DE ASTMA]. Unii autori consideră că difenhidramina poate agrava astmul bronșic, așa că utilizarea acestuia nu este recomandată în cazul unui atac acut.- [PORFIRIE]. Antihistaminicele H1 au fost asociate cu declanșarea atacurilor porfirice, așa că nu sunt considerate sigure la acești pacienți. EFECTE LA CONDUCERE Difenhidramina poate afecta substanțial capacitatea de a conduce vehicule și/sau de a folosi utilaje. Pacienții ar trebui să evite utilizarea mașinilor periculoase, inclusiv automobile, până când sunt siguri în mod rezonabil că tratamentul medicamentos nu îi afectează negativ. SARCINA Categoria B FDA. Studiile la șobolani și iepuri care utilizează doze de cinci ori mai mari decât doza terapeutică la om nu au evidențiat efecte adverse fetale. Difenhidramina traversează placenta. Există date contradictorii cu privire la efectele difenhidraminei asupra sarcinii, deși până în prezent nu există studii adecvate și bine controlate pe oameni. Au fost publicate articole în care administrarea de difenhidramină în primul trimestru a fost asociată cu palatul despicat, dar acest lucru nu a fost confirmat în alte studii. Difenhidramina a fost utilizată ocazional pentru a trata hiperemesis gravidarum. Cu toate acestea, utilizarea sa este recomandată doar în absența unor alternative terapeutice mai sigure. FARMACOCINETICĂ Administrare orală:- Absorbție: Difenhidramina este bine absorbită din intestin, dar suferă un efect intens de primă trecere în ficat, care reduce biodisponibilitatea la 40-60%. După administrarea unei doze, aceasta apare în plasmă în decurs de 15 minute și Cmax este atinsă după 1-4 ore. Efectele sale durează 6-8 ore.- Distribuție: Difenhidramina este distribuită pe scară largă în întregul corp, traversând barierele hemato-encefalice și placentare. De asemenea, se excretă în lapte. Gradul de legare la proteinele plasmatice este de 98-99%. După administrarea orală a unei doze de 50 mg se obțin valori Vd de 3,3-6,8 L/kg.- Metabolism: Se metabolizează rapid și aproape complet în ficat, producând în principal acid difenilmetoxiacetic și, într-o măsură mai mică, derivați N-demetilați.