Shakespeare. Goldoni. Brecht

Prefata: Maurizio PORROIn aceasta carte, regizorul isi face socotelile: l-a pus in scena de douasprezece ori pe Shakespeare, incepand cu Richard al II-lea, in premiera nationala in Italia, in 1948. In carte se vorbeste insa despre trei autori iubiti sau dintre cei mai iubiti de regizor. Daca Visconti cere sa-i fie scris pe mormant ca-i iubise nespus pe Verdi, Shakespeare si Cehov (cine nu-i iubeste, de altfel?), Strehler ar fi putut sa ceara sa-i fie scris pe mormantul de la Trieste numele maestrilor sai: Shakespeare, Brecht si mult iubitul Goldoni. […] Dintre acesti trei magnifici tovarasi de viata si de scena se ramifica, in mod firesc, alte cai si influente, ca si cum cariera lui Strehler ar fi fost si a fost, de fapt, un monolit de genialitate expresiva, un tot unitar, un puzzle al personalitatii sale. […] Avem sute de spectacole nascute sub semnul unei maiestrii care se hraneste, la randul ei, din autorii care il inspira si ii dau sugestii. O empatie cu doua fete care conduce personalitatea unui mare regizor, mereu respectuos pana la ultimul cuvant, de pe ultimul rand, la intalnirea cu mari scriitori ce nu s-au suprapus niciodata, fara sa schimbe o virgula din text,...