Rugaciunea, inima vietii duhovnicesti

Rugaciunea este convorbirea cea mai intima a sufletului cu Dumnezeu. Pulsul vietii duhovnicesti a omului se afla tainuit in tanguirile, suspinele, cererile si slavosloviile acesteia, in marturisirile si in revarsarile ei de multumire adusa Domnului. Prin rugaciune, omul intra in partasie cu Dumnezeu – iar aceasta nu doar in fiecare zi, ci si in fiecare clipa –, cerandu‑I ajutor binecuvantat atat in nevoile trupesti, cat si in cele duhovnicesti.Dupa cuvintele Sfantului Isaac Sirul, „rugaciunea este adapost al celor ce cauta ajutor, izvor al mantuirii, comoara a nadejdii, liman izbavitor de furtuni, lumina a celor care se afla in intuneric, sprijin al celor neputinciosi, aparatoare la vreme de ispita, sageata impotriva vrajmasilor demoni”. Cine ar putea sa descrie insa cel mai bine rugaciunea, daca nu acela care a cunoscut‑o indeaproape? Si cine a cunoscut‑o mai temeinic decat cel care se roaga cu adevarat? Caci rugaciunea nu este un act exterior, ce ar putea fi descris doar pe baza observatiilor din afara, fiind traire tainuita in adancul inimii omenesti – iar inima este ceva nespus de adanc (v. Psalmi 63, 7).Partasie adevarata cu Dumnezeu au avut sfintii. Inimile lor s‑au topit in cele mai aprinse rugaciuni. Ei au stiut cum trebuie sa...