România în Primul Război Mondial

În cei o sută de ani care au trecut de la încheierea războiului, discursul istoriografic asupra acestuia s-a diversificat foarte mult. În primele decenii, prioritate au avut aspectele diplomatice și cele militare, iar „istoria bătăliei“ a fost vedeta cercetarii. Pe măsură ce generațiile s-au schimbat, arhivele s-au deschis, iar memorialistica participanților a devenit consistentă, au fost abordate și multe alte aspecte – situația populației din spatele frontului, rolul femeii în conflict, voluntariatul, prizonieratul, regimul de ocupație a unor teritorii de către beligeranți, epidemiile, refugiații, viața intelectuală, literatura de război, evoluția artelor, propaganda, spionajul, victimele (morți, răniți, invalizi, orfani etc.), cultul eroilor, soarta foștilor combatanți, impactul războiului asupra Europei și a lumii etc. S-a acumulat o istoriografie imensă, ceea ce a înlesnit cunoașterea mai profundă, mai aplicată a primului conflict major al erei industriale. Și totuși, la un secol distanță, Marele Război rămâne unul dintre cele mai neînțelese fenomene din istoria modernă și contemporană a Europei și a lumii. Celebra întrebare Quid est veritas? („Ce este adevărul?“) este perfect justificabilă și pentru perioada 1914–1918.