Risipitorul de talent: Ilie Cristoloveanu - Mona Momescu, Eduard Andrei

Risipitorul de talent: Ilie Cristoloveanu, pictor si filolog in Romania si SUA \n \n Volumul este prima monografie dedicata artistului si filologului Ilie (Elie) Cristoloveanu (Christoloveanu, Christo-Loveanu) (1893-1964), stabilit din 1922 in SUA, la New York, unde a avut mai multe expozitii de pictura. Aceasta carte s-a construit, treptat, dintr-o mirare si o incercare de a reconstitui, initial, istoricul Catedrei N. Iorga de la Universitatea Columbia. In decursul mandatelor de lector de limba romana, in cadrul programului administrat de Institutul Limbii Romane si de universitatea americana, Mona Momescu a gasit informatii discontinue despre programul de limba romana. Documente oficiale, amintiri ale profesorilor de istorie si stiinte politice de la East-Central European Center incepeau si se opreau, cumva, la momentul 1971, cand Guvernul Romaniei de la vremea aceea a deschis, cu tot protocolul diplomatic, programul intitulat N.Iorga, ca omagiu adus istoricului care tinuse conferinte la Universitatea Columbia in anii '30 si a carui personalitate servea, intre altele, la legitimarea initiativelor academice si culturale ale Romaniei socialiste. Inghetarea relatiilor romano-americane la sfarsitul anilor '80 a adus, desigur, si suspendarea prezentei, asa fragila cum era, a unor istorici de marca romani la universitate. Programul a fost redeschis in 1998, sub inaltul patronaj al presedintelui Emil Constantinescu, prezent in campus. Se pare, dupa marturiile profesorului John S. Micgiel, multi ani director al East-Central European Center, ca initiativa redeschiderii a aparut intr-o conversatie cu Alina Mungiu-Pippidi, prezenta in spatiul academic american ca politolog recunoscut. Din fericire, nu a fost doar o conversatie academica. Noul program, asezat sub egida si administrarea Institutului Limbii Romane, a capatat, de comun acord cu universitatea-gazda, statutul de program de limba si cultura romana. Asa se face ca, incercand sa reconstituie, cumva arheologic, memoria celor care au servit programul, Mona Momescu s-a intrebat cum si daca acesta ar fi existat si inainte de momentul 1971, data fiind relatia de interes fata de Romania a Statelor Unite, exacerbata pentru o vreme de turul Reginei Maria in 1926 in SUA si Canada si de noua pozitie, post-Unire, a Romaniei in Europa. Asa au inceput cautarile, au aparut nume ilustre precum Leon Feraru, profesor de romana si limbi romanice la Universitatea Columbia, diplomat cultural de inalta clasa, unul dintre fondatorii Institutului de Cultura Romana de la Universitatea Columbia (Institute for Romanian Culture); din aceasta reconstituire in care apareau constant nume, evenimente, momente de insemnatate culturala dincolo de programul de limba romana a aparut numele pictorului Ilie Cristoloveanu si am identificat manualul de limba romana pe care l-a scris si publicat singur. Mirarea, care a declansat cercetarea intinsa pe parcursul a 4 ani, printre obligatii academice, a fost cumva, generata de lipsa informatiilor, in arhiva Universitatii Columbia, despre activitatea didactica a lui Ilie Cristoloveanu, care a predat limba si cultura romana vreme de doua decenii (1942-1964). Manualul reusisem sa-l gasim, intai in colectia Bibliotecii Publice New York, apoi, de cumparat. Ramanea insa intrebarea: de ce Universitatea Columbia, care se mandrea cu activitatea de portretist a pictorului romano-american Cristoloveanu - portretul pe care i l-a facut lui Dwight Eisenhower, fost presedinte al universitatii si al SUA, este si acum expus la Biblioteca Butler, la loc de cinste - , nu pastra nimic din activitatea lui de filolog, de profesor? [...] Unde se afla, ne-am intrebat, istoria artistului fara chip (caci nu identificasem decat o reproducere a unui tablou cu altelierul artistului, in care i se vedea profilul), care, paradoxal, s-a consacrat in SUA ca autor de chipuri? In ce fel activitatea lui extinsa, de profesor de limba romana, a trecut sub uitare dupa decesul din 1964? Am inceput, asadar, o migaloasa si uneori dezamagitoare munca de reconstituire a surselor, de identificare si pastrare a celei mai mici informatii despre Ilie Cristoloveanu. Mai intai in baze de date care au inregistrat statutul civil al familiei Cristoloveanu dupa emigrarea din Romania. Apoi in baze de date ale presei americane istorice. Din fiecare rasarea cate o farama de informatie, in care, pictorul-filolog isi alterna intaietatea, in atentia presei, cu sotia sa, soprana Olga Cristoloveanu. Daca el nu a avut chip, pentru o vreme, apoi sotia sa rasarea, din imagini din presa, din portretele prezente in manual, drept o iubitoare a luminilor scenei si a prezentei la evenimente mondene din lumea aristocrata a timpului. Cumva, notorietatea temporara a Olgai Cristoloveanu ne-a facut sa cautam altfel. Memoria lui, cata va fi existat, in documentele universitatii, va fi fost legata de ea, care i-a supravietuit pictorului-filolog 24 de ani - s-a stins, la aproape 93 de ani, in 1988, in Arkansas, dupa ce New Yorku