Reveriile vestului

Despre influenta pe care poezia de peste Ocean a exercitat-o asupra optzecismului autohton s-a vorbit mult si s-a scris (aproape) la fel de mult. Niciodata, e cazul s-o spun, cu meticulozitatea cu care o face astazi Senida Poenariu in Reveriile Vestului, rezultat al unei teze de doctorat care, daca inteleg bine, si-a asteptat publicarea nu mai putin de cinci ani. Secvente din lucrare au aparut totusi in diverse reviste (mai cu seama in Vatra tirgmureseana) si in acest interval, asa incit cartea vine sa confirme, ca intreg, ceea ce se putea intelege si fragmentar: ca avem de-a face cu una dintre cercetarile cele mai probe si mai utile, inclusiv prin deschiderea comparatista, de care fenomenul a avut parte. Acolo unde prima „legenda”, Senida Poenariu aduce in prim-plan documentul, ordonind ceea ce, fatalmente, ramasese nebulos. Pentru ca m-am ocupat eu insumi de subiect, dintr-un unghi mai local insa, stiu cit de rezistente sint, aici, convingerile cu temei vag, cit de solide – parerile de-a gata si, in sfirsit, cit efort cere incercarea de a le clinti pe oricare dintre ele (caci a le inlatura, m-am convins, nu se poate dintr-o singura miscare), de dragul adevarului, nu al cine stie carui orgoliu...