Principiul disponibilitatii in faza judecatii procesului civil

La temelia oricarui sistem de drept sta un set de reguli diriguitoare, idei conducatoare (prescriptii fundamentale) care ii imprima acestuia o anumita conceptie asupra ansamblului normelor de drept, oferind destinatarului normei o directie, o indrumare, o privire de ansamblu asupra continutului reglementarii.Constatam ca, printre principiile fundamentale ale procesului civil, un loc important il ocupa principiul disponibilitatii, specific procesului civil.Prin acest principiu, se intelege faptul ca partile pot determina atat existenta procesului, prin declansarea procedurii judiciare si prin libertatea de a stinge litigiul inainte de a interveni o hotarare asupra fondului pretentiei supuse judecatii, cat si continutul acestuia, prin stabilirea cadrului procesual, cu privire la parti, obiect si cauza, precum si fazele si etapele pe care demersul judiciar l-ar putea parcurge.In continutul sau, principiul disponibilitatii cuprinde o serie de drepturi, respectiv: dreptul partii interesate de a introduce sau nu actiunea civila, dreptul de a determina limitele cererii introductive de instanta sau ale apararii, dreptul de a renunta la actiune sau la dreptul subiectiv, de a recunoaste pretentiile din actiune si de a stinge litigiul printr-o tranzactie, dreptul de a ataca pe caile legale hotararea judecatoreasca, dreptul de a achiesa la hotararea pronuntata si dreptul de a cere executarea silita a hotararii...