Povesti scrise in palma

Povestile scrise in palma ale Corinei Ozon isi gasesc locul in paginile acestei carti precum constelatiile luminand pe un cer senin sub ochiul atent al unei naratoare care incearca sa sesizeze dincolo de cuvinte fulguranta unei nostalgii ce traverseaza sufletul insetat de iubire, amintind neincetat urgenta trairii depline, a iubirii fara masura si a suferintei care pandeste la fiecare colt. „Sa nu te amagesti vreodata crezand ca nu-ti vei mai aminti cu adevarat de ceea ce nu ai avut curaj sa faci”, ne spune ea ca un avertisment, dar si ca un indemn al setei de viata care o anima. Inspirandu-se din izvorul bogat al fantasticului, al spiritismului, al samanismului si al altor practici mai noi, personajele Corinei Ozon trec cu usurinta granitele realului pentru a se cufunda intr-o fictiune colorata, uneori cu umor, fara sa uite sa se intoarca la o gravitate apropiata de un fior tragic, dureros al esecului. Iubirea visata, sperata, dar risipita intr-un cotidian al rutinei si secatuita de infidelitate si de violenta, este precum o flacara muribunda care nu inceteaza sa repete, ca o incantatie a neimplinirii: „Si, Doamne, cat de mult ne iubeam…” Dincolo de acest regret al uzurii sentimentelor, proza scurta din acest...