Povestea vieții mele. Capitole târzii. Memorii regăsite ale reginei Maria

#html-body [data-pb-style=XW5DBR4]{justify-content:flex-start;display:flex;flex-direction:column;background-position:left top;background-size:cover;background-repeat:no-repeat;background-attachment:scroll}Volumul de față, al patrulea din Povestea vieții mele, reprezintă un document istoric de excepțională importanță pentru istoriografia regalității, scris de unul dintre cei mai reprezentativi participanți la evenimentele imediat următoare Primului Război Mondial. Regina Maria oferă amănunte din poziția de diplomat ad-hoc al României la Paris, în contextul desfășurării Conferinței de Pace. Este un martor regal inedit, care consemnează întrevederi cu personalitățile momentului, Woodrow Wilson, Raymond Poincaré, Georges Clemenceau ori David Lloyd George. Călătoria în Anglia la familia regală britanică are aceeași însemnătate diplomatică, facilitând, printre altele, o întrevedere premierului Brătianu cu regele George al V-lea. Reîntoarsă la București, Maria susține o conferință de presă, fapt neobișnuit, ieșind din regulile strict monarhice, mai ales pentru o regină consoartă. Volumul memorialistic cuprinde deopotrivă impresiile vizitei făcute alături de regele Ferdinand în Transilvania, apoi ultima întâlnire cu mama sa, ducesa de Coburg, precum și momente postbelice cu simbolistică specială: deschiderea primului parlament al României Mari, încoronarea de la Alba Iulia, un ceremonial suprem regal ce consfințea noul statut politico-juridic al țării, toate acestea alături de eforturile sale diplomatice pentru reconstrucția țării și ajutorarea celor săraci, a văduvelor și orfanilor de război. DIANA MANDACHE „În perioada imediat postbelică, Maria și-a jucat rolul cel mai mare al vieții ca reprezentant neoficial al României la Conferința de Pace de la Paris în 1919. A făcut mai mult decât să dea o strălucire regală cauzei naționale; în ochii lumii, ea a devenit România însăși. Memoriile Capitole târzii se constituie într-o binemeritată completare a operei literare a reginei Maria, fiind înțesată de anecdote și portrete pline de viață... Faptele sunt cunoscute acum mulțumită istoricului Diana Mandache, care a fost convinsă de supraviețuirea acestora și a cercetat timp de șapte ani arhivele în căutarea lor. Ea a realizat o muncă deosebită în pregătirea publicării acestui manuscris.” ROYALTY, „Zile de triumf amintite cu înțelepciune și tristețe” „Maria a României (1875–1938)… a fost probabil cea mai dinamică și mai eficientă Regină Consoartă a secolului XX, și cu siguranță cea mai fermecătoare... Ea a fost de asemenea un autor prolific de romane, nuvele, poezie și literatură pentru copii. Dar ceea ce i-a adus faima literară au fost cele trei volume din Povestea vieții mele, care au acoperit perioada până la 1918. Textul prezentului volum… arată ce putea fi realizat în acele zile de o regină, pe jumătate anglo-germană și jumătate rusoaică.” „Rolul reginei în unirea Transilvaniei și formarea României Mari a fost crucial, dar [regina] nu a nutrit sentimente triumfale, ci mai degrabă de compasiune pentru ungurii învinși, și era convinsă, cu o înțelepciune mai mare decât a multora, că termenii de pace impuși Germaniei vor avea repercusiuni dezastruoase.” THE SPECTATOR „Regina Maria a României a fost unul dintre cei mai străluciți monarhi ai secolului XX. A fost de asemenea o scriitoare talentată, iar la mijlocul anilor 1930, publicarea celor trei volume din Povestea vieții mele i-a adus o recunoaștere internațională. Dar, până acum, povestea sa a rămas incompletă. Aceste recent descoperite memorii, editate de Diana Mandache, dezvăluie, prin ochii reginei, capitole târzii din viața sa.” MAJESTY