Poveste de dragoste si iubire. Ma chemau pasarile

Povestea aceasta de dragoste si iubire a fost scrisa intr-o vacanta de vara a anului scolar 1972-1973 pe cand intram in clasa a XII-a la Liceul Teoretic din Hateg (Hunedoara), intr-o sala de clasa din incinta scolii din Riu Alb, comuna unde tatal meu era medic de circumscriptie si unde locuiam cu familia impreuna cu dascalul scolii, noi in doua camere si invatatorul in cealalta, sala de clasa propriu-zisa, mult mai spatioasa, oferindu-mi singuratate si linistea necesare lecturii si scrisului. Pe la 14 ani, la Bolta, cum i se zicea Cooperativei sau Magazinului din zona aceea de la poalele Retezatului, descoperisem, printre diferitele produse (de la cele diverse alimentare, la cele de papetarie, igiena si gospodarie etc.) si niste carti ratacite sub vitrina tejghelei pe care ori de cate ori cumparam ceva asezam banii pentru nea Petrica, vanzatorul multiofertant care facea naveta la Paros, unul din satele paralel-vecineale. Deci, intr-o zi de atunci, pe cand venisem la cumparaturi, rasplatite, ce-i drept, de ai mei macar cu cate o Eugenia, dintre putinele carti adapostite acolo, de le puteai numara pe degetele de la cele doua maini, am ales o carticica subtire, pe care, pipaind-o atent si parandu-mi-se ca o coperta alba-pal-galbuie...