Pierdut in Panama, Costa Rica, Nicaragua, Guatemala, Belize & Mexic

Peste tot in lume, fiecare cultura are propriile dorinte de evadare. Filipinezii merg la plaja la fel ca grecii sau italienii. Americanii si indienii se ingramadesc la filme si in mall-uri; englezii si argentinienii se aduna la meciuri de fotbal si, mai cu seama primii, in pub-uri. Pentru locuitorii din Iran evadarea s-ar putea sa insemne o excursie in Dubai. Pentru un localnic al Dubai-ului evadarea inseamna Londra iar pentru un londonez, evadarea se leaga de coasta andaluza a Spaniei, sudul Frantei sau Tailanda. Ne dorim sa ajungem in locul despre care avem convingerea ca ne lipseste. Surprinderea mea este ca, atunci cand pasim in acele destinatii magnetice la care toti visam, ii percepem pe oamenii din multime ca fiind membri banali ai „maselor” – fara sa constientizam ca, de fapt, si ei fac acelasi lucru ca si noi, sau, mai rau… noi facem acelasi lucru ca ei. In septembrie 2013, Sameet Sreenivasan, cercetator in cadrul Institutului Politehnic Rensselaer din New York, in urma unui amplu studiu publicat in revista Nature, a demonstrat ceva ce sociologii banuiau de multa vreme si anume ca avem tendinta de a ne indeparta de ceea ce gasim ca fiind banal, dar, totodata, detestam fatis...