Pe marginea prapastiei

Odata cu prabusirea granitelor tarii, din vara anului 1940, cu inevitabile consecinte - abdicarea regelui Carol II si prabusirea sistemului si regimului politic care a patronat si determinat aceasta - s-a pus problema Conducerii Statului, care nu ingaduia niciun fel de amanare - si aceea a regimului care sa guverneze Tara, in vremuri atat de vitrege.Lovitura din 6 septembrie a adus la conducere pe Generalul Antonescu.Cea mai grea problema a fost aceea a regimului de guvernamant. Niciunul din vechile partide nu mai avea increderea natiei. Orice incercare de a strange in jurul sefului statului pe toti oamenii de bine, ramasi nepatati, nu rezolva decat partial si provizoriu problema. In cautarea unei echipe de lucru cu adanci radacini in masa poporului, se profila, plamadita din valtoarea atator ani de zbucium si de suferinta „miscarea legionara“. Spre a rupe cu un trecut si cu un sistem perimat, Generalul - dupa incercari neizbutite de a asocia la guvernare oamenii competenti dar nepatati - cheama pe legionari la guvern, instaurand astfel "regimul national-legionar". Nu a trecut mult timp si atat Natia cat si Generalul au inceput sa constate, spre uimirea si disperarea lor, ca legionarii nu aveau conducatori si ca acei care se improvizau...