OSPAMOX 250 MG/5 ML X 1

Compoziţie Ospamox 125 mg/5 ml O linguriţă dozatoare (5 ml) suspensie orală conţin 125 mg amoxicilină şi excipienţi: aromă de lămâie pulbere, aromă de caisă-piersică pulbere, acid citric anhidru, benzoat de sodiu (E 211), aspartam, talc, citrat trisodic anhidru, aromă de portocală pulbere, gumă guar, dioxid de siliciu. Ospamox 250 mg/5 ml O linguriţă dozatoare (5 ml) suspensie orală conţin 125 mg amoxicilină şi excipienţi: aromă de lămâie pulbere, aromă de caisă-piersică pulbere, acid citric anhidru, benzoat de sodiu (E 211), aspartam, talc, citrat trisodic anhidru, aromă de portocală pulbere, gumă guar, dioxid de siliciu. Grupa farmacoterapeutică: antiinfecţioase de uz sistemic, antibiotice de uz sistemic, antibiotice beta-lactamice, peniciline, peniciline cu spectru extins. Indicaţii terapeutice Ospamox este indicat în tratamentul infecţiilor determinate de microorganisme sensibile la amoxicilină, cum sunt: Infecţii ale tractului respirator - Infecţii ale tractului respirator superior şi infecţii ORL. - Infecţii ale tractului respirator inferior, cum sunt bronşită acută şi cronică, pneumonie, abcese pulmonare, tuse convulsivă (perioada de incubaţie şi stadiul incipient). Infecţii ale tractului urinar - Pielonefrită acută şi cronică, pielită, prostatită, epididimită. - Cistită, uretrită, bacteriuria asimptomatică din timpul sarcinii. Infecţii genitale masculine şi infecţii ginecologice - Gonoree. - Avort septic, anexită, endometrită. Infecţii gastro-intestinale - Febră tifoidă, paratifoidă, în special dacă este complicată cu septicemie (în asociere cu un antibiotic aminoglicozidic); controlul purtătorilor de Salmonella. - Shigeloză. - Infecţii ale căilor biliare (colangită, colecistită). Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi Leptospiroză Listerioză acută şi latentă Dacă tratamentul parenteral (de exemplu cu ampicilină) nu este necesar, Ospamox este indicat şi în următoarele condiţii: - tratamentul profilactic de scurtă durată (24 - 48 ore) al pacienţilor care vor suferi o intervenţie chirurgicală (de exemplu la nivelul cavităţii bucale); - endocardită, de exemplu endocardită enterococică (Ospamox ca unic tratament sau în asociere cu un antibiotic aminoglicozidic); - meningită bacteriană (în funcţie de rezultatele antibiogramei; în special la copii); - septicemii determinate de microorganisme patogene sensibile la amoxicilină. Infecţiile cauzate de microorganisme patogene cu sensibilitate dovedită la penicilina G trebuie, în mod preferenţial, tratate cu penicilina G. Contraindicaţii - Hipersensibilitate cunoscută sau suspectată la amoxicilină, la peniciline sau la oricare dintre excipienţii medicamentului. - Datorită incidenţei crescute de reacţii adverse (erupţii cutanate), amoxicilina nu trebuie administrată la pacienţii cu mononucleoză sau cu leucemie limfocitară. - Fenilcetonurie datorită conţinutului de aspartam (sursă de fenilalanină). Precauţii Pacienţii trebuie atenţionaţi asupra posibilităţii apariţiei reacţiilor alergice şi trebuie sfătuiţi să le raporteze. Dacă apar orice tip de reacţii alergice, inclusiv erupţie cutanată maculopapulară, tratamentul cu Ospamox trebuie întrerupt şi trebuie iniţiat tratamentul corespunzător cu adrenalină, antihistaminice şi corticosteroizi. Aportul adecvat de lichide şi debitul urinar sunt esenţiale în timpul tratamentului pentru a scădea riscul apariţiei cristaluriei. În timpul tratamentului de lungă durată trebuie acordată atenţie posibilei dezvoltări de microorganisme rezistente sau de fungi. Infecţiile secundare trebuie tratate adecvat. Interacţiuni Amoxicilina scade eliminarea renală a metotrexatului, crescând efectele şi toxicitatea acestuia. Administrarea concomitentă de alopurinol poate creşte riscul apariţiei erupţiilor cutanate. Mecanismul este încă foarte puţin cunoscut. Ca şi penicilina, amoxicilina acţionează doar asupra microorganismelor aflate în faza de multiplicare (mecanism bactericid) şi nu trebuie asociată cu antibiotice bacteriostatice cum sunt tetraciclina sau cloramfenicolul. Asocierea cu alte antibiotice bactericide (de exemplu cefalosporine, aminoglicozide) poate fi utilă dacă este indicată de rezultatele antibiogramei. Administrarea concomitentă de probenecid (de exemplu 0,5 g de 4 ori pe zi; cu excepţia copiiilor cu vârsta sub 2 ani în cazul cărora probenecidul este contraindicat) determină concentraţii plasmatice crescute şi susţinute, prin scăderea eliminării renale. Probenecidul scade distribuţia şi difuziunea tisulară a Ospamox. Ca şi alte antibiotice, amoxicilina poate să scadă eficacitatea contraceptivelor orale. Administrarea concomitentă de antiacide scade absorbţia amoxicilinei. Testele neenzimatice de determinare a glucozuriei pot avea rezultate fals pozitive. Testarea urobilinogenului poate fi de asemenea afectată. În timpul tratamentului de lungă durată cu doze mari de amoxicilină trebuie monitorizată funcţia hepatică