Opere esentiale. Vol.4: Cuvantul de spirit si raportul sau cu inconstientul - Sigmund Freud

Alaturi de vis si act ratat, cuvantul de spirit este domeniul vietii psihice sanatoase unde Freud documenteaza prezenta si actiunea inconstientului. Particularitatea lucrarii de fata rezida in tentativa lui Freud de a depasi domeniul psihologiei in directia uneia dintre stiintele spiritului - estetica. Nu este vorba despre o simpla veleitate, ci despre o indiscutabila competenta manifestata in atentia acordata formei cuvantului de spirit si tehnicii sale. Existenta intentiei constiente a comunicarii si efectul comic al rasului situeaza cuvantul de spirit pe teritoriul esteticii unde Freud dialogheaza cu personalitati cunoscute ale domeniului: Th. Fischer, K. Fischer, Th. Lipps. Cea mai interesanta contributie a lui Freud consta in studiul placerii estetice produse de cuvantul de spirit: tehnica produce doar placere preliminara, care deschide izvoarele placerii propriuzise provocata de retrairea unor tendinte pulsionale prohibite cultural. Energia necesara inhibarii lor se transforma, odata eliberata, in efectul comic al rasului. Acum intelegem ca tehnica cuvantului de spirit este determinata in general de doua tipuri de tendinte: cele care fac posibil ca la prima persoana spiritul sa se formeze si cele care urmeaza sa asigure spiritului un efect maxim de placere la cea dea treia persoana. Chipul cu doua fete de tip Ianus al spiritului, care protejeaza beneficiul sau initial de placere contra atacului rationalitatii critice, precum si mecanismul placerii preliminare tin de prima tendinta; complicatia ulterioara a tehnicii deriva din luarea in considerare a prezentei tertei persoane a spiritului. Spiritul este un farsor duplicitar care slujeste simultan la doi stapani - Sigmund Freud Conform ipotezei noastre, in ras sunt intrunite conditiile ca o cantitate de energie psihica folosita pana atunci pentru investire sa fie supusa liberei descarcari si intrucat, cei drept, nu orice ras, insa cu siguranta rasul provocat de spirit, este un semn de placere, vom fi inclinati sa raportam aceasta placere asupra suprimarii investirii de pana atunci. Daca remarcam ca cel ce aude spiritul rade, iar creatorul lui nu poate rade, aceasta ne arata ca la ascultator se anuleaza un efort de investire si se descarca, in vreme ce formarea spiritului comporta obstacole fie in suprimare, fie in posibilitatea de descarcare - Sigmund Freud