Moartea caprioarei

Seceta a ucis orice boare de vant.Soarele s-a topit si a curs pe pamant.A ramas cerul fierbinte si gol.Ciuturile scot din fantana namol.Peste paduri tot mai des focuri, focuriDanseaza salbatice, satanice jocuri.Ma iau dupa tata la deal printre tarsuri,si brazii ma zgarie, rai si uscati.Pornim amandoi vanatoarea de capre,Vanatoarea foametei in muntii Carpati.Setea ma naruie. Fierbe pe piatraFirul de apa prelins din cismea.Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o altaPlaneta, imensa, straina si grea.Asteptam intr-un loc unde inca mai suna,Din strunele undelor line, izvoarele.Cand va scapata soarele, cand va licari luna,Aici vor veni in sirag sa se-adapeUna cate una caprioarele.Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa tac.Ametitoare apa, ce limpede te clatini!Ma simt legat prin sete de vietatea care va muriLa ceas oprit de lege si de datini.Cu fosnet vestejit rasufla valea.Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers!Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parcaMainile pline de sange pe piept mi le-am sters.Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,si stelele uimite clipira printre ele.Vai, cum as vrea sa nu mai vii, sa nu mai vii,Frumoasa jertfa a padurii mele!Ea s-arata saltand si se opriPrivind in jur c-un fel de teama,si narile-i subtiri infiorara apaCu cercuri lunecoase de arama.Sticlea...