Miró

Cu o carieră ce se întinde pe șapte decenii, catalanul Joan Miró (1893-1983) a fost un gigant polimat al artei moderne, realizând capodopere în pictură, sculptură, cărți de artă, tapiserie și ceramică, îmbrățișând ideologii variate precum Fauvism, Suprarealism, Dada, Realism Magic, Cubism și abstracțiune. Pe parcursul producției sale prodigioase, Miró a evoluat constant, căutând să evite categorisirea și aprobarea criticilor de artă „burghezi“ la fel de mult cât și-a urmărit propriile lumi onirice. Apărând în lumina publică la începutul anilor 1920, a experimentat mai întâi cu Fauvism și Cubism înainte de a dezvolta un stil distinctiv de simboluri și pictograme, aranjate în narațiuni vizuale eluzive, cu referințe frecvente la viața catalană. Pe măsură ce cariera sa a progresat, Miró s-a îndreptat spre Suprarealism și, deși nu s-a identificat niciodată pe deplin cu acest curent, a devenit unul dintre cei mai celebrați practicanți ai săi, folosind tehnici precum desenul automat, Abstracția Lirică și pictura Color Field. În anii mai târzii, și-a diversificat și mai mult mediile, lucrând cu ceramică, textile și propunând chiar sculpturi realizate din gaz. Prin culorile sale vii, fanteziile onirice și simbolurile enigmatice, această carte reunește numeroasele fire ale operei caleidoscopice a lui Miró pentru a introduce fascinanta sa carieră, interacțiunea cu marile mișcări moderniste și modul în care a devenit o legendă a modernismului.