Miracolul Bizantului

Cea mai frapanta trasatura a Bizantului nu a fost crestinismul lui, reflectat in sinoade si convertiri de importanta istorica si oficiat in biserici imense, ca Hagia Sofia, ori inaintea icoanelor in intimitatea propriului camin; si nici organizarea si administratia lui romana, si nici increderea in statutul sau imperial; si nici solida mostenire a Greciei antice, si nici sistemul de educatie: ci combinatia lor.O revelatie si o opera geniala de refacere a prestigiului de imperiu creator si surprinzator al Bizantului. Ambitie si fascinatie, realitate vibranta, cosmopolita si dinamica, o reasezare a istoriei si a gloriei unei epoci imperiale.O carte plina de viata, inteligenta, convingatoare, desavarsit documentata si bine scrisa intr-o noua abordare, menita sa fie savurata de un public capabil sa primeasca un mare dar al istoriei, purtat cu usurinta de o invatatura sofisticata si minutios actualizata.Oare am subliniat excesiv modul ingenios, cultivat si creator in care s-a incapatanat sa existe societatea bizantina, de la constructori la eunuci, de la calugari la imparatese, de la tesatori de matase la profesori, in loc sa ma concentrez mai degraba asupra istoriei marilor ei imparati si generali, ori asupra repetarii ceremonialului ei de curte? Daca este asa, am facut-o din doua motive. Mai intai,...