METOPROLOL LPH 100 MG X 30

Compoziţie Metoprolol LPH 25 mg Un comprimat conţine tartrat de metoprolol 25 mg şi excipienţi: lactoză monohidrat, amidon de porumb, povidonă K 30, amidon glicolat de sodiu tip A, dioxid de siliciu coloidal anhidru, ulei hidrogenat din seminţe de bumbac, talc, stearat de magneziu. Metoprolol LPH 50 mg Un comprimat conţine tartrat de metoprolol 50 mg şi excipienţi: lactoză monohidrat, amidon de porumb, povidonă K 30, amidon glicolat de sodiu tip A, dioxid de siliciu coloidal anhidru, ulei hidrogenat din seminţe de bumbac, talc, stearat de magneziu. Metoprolol LPH 100 mg Un comprimat conţine tartrat de metoprolol 100 mg şi excipienţi: lactoză monohidrat, amidon de porumb, povidonă K 30, amidon glicolat de sodiu tip A, dioxid de siliciu coloidal anhidru, ulei hidrogenat din seminţe de bumbac, talc, stearat de magneziu. Grupa farmacoterapeutică: medicamente betablocante; betablocante selective Indicaţii terapeutice - hipertensiune arterială; - profilaxia crizelor de angină de efort; - infarct miocardic acut: tratament de înlocuire a metoprololului introdus intravenos; - tratament de lungă durată după infarct miocardic (scăderea mortalităţii); - manifestări funcţionale cardiace: eretism cardiac; - profilaxia migrenei; - adjuvant în terapia hipertiroidismului. Se mai poate folosi în tratamentul unor diferite tulburări de ritm, cum sunt: aritmii supraventriculare (tahicardie, flutter şi fibrilaţie atrială, tahicardie joncţională) şi aritmii ventriculare (extrasistole ventriculare, tahicardie ventriculară). Contraindicaţii - hipersensibilitate la tartratul de metoprolol sau la oricare dintre excipienţi; - forme severe de astm bronşic şi bronhopneumopatie cronică obstructivă; - insuficienţă cardiacă ce nu răspunde la tratament; - şoc cardiogen; - bloc atrioventricular de gradul II sau III; - angor Prinzmetal (neasociat cu alte afecţiuni cardiovasculare şi în cazul administrării metoprololului în monoterapie); - boala nodului sinusal; - bloc sinoatrial; - bradicardie sinusală (frecvenţa cardiacă sub 45-50 bătăi/min); - forme severe de sindrom Raynaud şi afecţiuni arteriale periferice; - feocromocitom netratat; - hipotensiune arterială; - antecedente de reacţii anafilactice; - copii cu vârsta sub 6 ani (datorită formei farmaceutice). Precauţii În cazul în care în timpul tratamentului se înregistrează bradicardie marcată (sub 50-55 bătăi/minut), simptomatică, doza de tartrat de metoprolol tebuie scăzută. Sportivi Metoprololul poate să determine o reacţie pozitivă în cadrul testelor pentru controlul antidoping. Excipienţi Deoarece medicamentul conţine lactoză este contraindicat la bolnavii cu afecţiuni ereditare rare cum sunt intoleranţa la galactoză, deficitul de lactază Lapp sau malabsorbţia glucoză-galactoză. Interacţiuni Asocieri nerecomandate Administrarea concomitentă cu amiodarona poate să provoace tulburări ale contractilităţii, automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare. Asocieri care necesită precauţii la utilizare Asocierea cu anestezicele generale inhalatorii halogenate reduce reacţiile cardiovasculare compensatorii ale blocantelor beta-adrenergice (inhibiţia beta-adrenergică poate fi înlăturată în timpul intervenţiei chirurgicale de către stimulantele beta-adrenergice). Tratamentul cu blocante betaadrenergice nu trebuie oprit dintr-o dată, iar medicul anestezist trebuie informat despre acest tratament. Administrarea concomitentă a unor blocante ale canalelor de calciu (bepridilul, diltiazemul şi verapamilul) determină tulburări ale conducerii atrioventriculare şi deprimarea excesivă a contractilităţii miocardice prin efect sinergic. Asocierea nu se face decât sub supraveghere medicală şi monitorizarea electrocardiogramei, în special la vârstnici sau la începutul tratamentului. În cazul asocierii cu antiaritmice aparţinând clasei IA (chinidină, disopiramidă), pot să apară tulburări ale contractilităţii, automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare. Se impune supraveghere clinică şi monitorizarea electrocardiogramei. Baclofenul creşte efectul antihipertensiv al metoprololului. Sunt necesare supravegherea tensiunii arteriale şi eventual, adaptarea dozei de metoprolol. Cimetidina creşte concentraţia plasmatică a produsului prin inhibarea metabolizării sale hepatice, cu creşterea acţiunii şi efectelor adverse, de exemplu, bradicardie marcată. Asocierea necesită supraveghere medicală; dacă este necesar, doza de blocant beta-adrenergic se scade în timpul tratamentului cu cimetidină şi se creşte după oprirea tratamentului. Metoprololul poate să crească concentraţiile plasmatice ale lidocainei cu eventuala creştere a efectelor ei adverse neurologice şi cardiace. Se impune adaptarea dozei de lidocaină, supraveghere clinică, efectuarea electrocardiogramei şi, eventual, determinarea concentraţiilor plasmatice ale lidocainei în timpul tr