MELOXICAM MCC 15 MG X 6

Compoziţie Un supozitor conţine meloxicam 15 mg şi excipienţi: hidroxistearat de macrogolglicerol, grăsimi solide de semisinteză (Suppocire AM). Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, oxicami. Indicaţii terapeutice Meloxicam 15 mg supozitoare este indicat pentru tratamentul simptomatic al: poliartritei reumatoide; bolii artrozice (tratament de scurtă durată); spondilitei anchilozante. Contraindicaţii Hipersensibilitate la meloxicam, la alte antiinflamatoare nesteroidiene sau la oricare dintre excipienţii produsului; La persoane cu antecedente de manifestări astmatiforme, urticarie sau reacţii de tip alergic la administrarea acidului acetilsalicilic sau a altor antiinflamatoare nesteroidiene; Insuficienţă hepatică severă; Insuficienţă renală severă la pacienţii nedializaţi; Copii mai mici de 15 ani; Ulcer gastro-duodenal activ; Hemoragii digestive, cerebrale sau de altă natură. Antecedente de rectite sau rectoragii. Insuficienţă cardiacă severă Precauţii Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor. Ca şi în cazul altor AINS, în orice moment al tratamentului cu meloxicam pot să apară sângerări gastro-intestinale, ulceraţii sau perforaţii potenţial letale, însoţite sau nu de simptome de avertizare, chiar şi în absenţa antecedentelor de evenimente gastro-intestinale severe. În general, consecinţele acestor manifestări sunt mai severe la vârstnici. Ca şi pentru alte AINS, s-au raportat creşteri ocazionale ale valorilor serice ale transaminazelor sau ale altor parametri ai funcţiei hepatice. În majoritatea cazurilor, creşterile au fost mici şi tranzitorii, faţă de valorile normale. Dacă aceste anomalii sunt semnificative sau persistente, administrarea Meloxicam supozitoare trebuie întreruptă şi se vor monitoriza parametrii respectivi. La pacienţii cu ciroză hepatică stabilă clinic nu este necesară reducerea dozei. Interacţiuni Alte AINS, inclusiv salicilaţii în doze mari: administrarea concomitentă a câtorva AINS poate creşte riscul ulceraţiilor şi al sângerărilor gastro-intestinale prin efect sinergic. Nu se recomandă administrarea concomitentă de meloxicam cu alte AINS. Anticoagulantele orale, ticlodipina, heparina administrată sistemic, medicamente trombolitice: cresc riscul de sângerare. Dacă este imposibilă evitarea administrării concomitente a acestor medicamente, se impune o monitorizare atentă a efectului anticoagulant. Litiul: s-a demonstrat că AINS cresc concentraţia plasmatică a litiului. La începutul tratamentului, la modificarea dozei şi la întreruperea tratamentului cu meloxicam se recomandă dozarea concentraţiei plasmatice a litiului. Metotrexat: toxicitatea hematologică a metotrexatului poate fi accentuată de administrarea concomitentă cu AINS. Tabloul hematologic trebuie monitorizat cu atenţie. Nu se recomandă administrarea concomitentă de AINS la pacienţii trataţi cu doze mari de metotrexat (peste 15 mg/săptămână). Farmacocinetica metotrexatului (15 mg/săptămână) nu a fost influenţată în mod semnificativ de administrarea concomitentă de meloxicam; totuşi trebuie avut în vedere faptul că AINS pot intensifica toxicitatea hematologică a metotrexatului. Contracepţia: AINS pot reduce eficacitatea dispozitivelor intrauterine. Diureticele: tratamentul cu AINS se asociază cu posibilitatea de dezvoltare a unei insuficienţe renale acute la pacienţii deshidrataţi. Pacienţii trataţi concomitent cu diuretice şi meloxicam trebuie hidrataţi în mod corespunzător, iar funcţia lor renală trebuie monitorizată înainte de începerea tratamentului. Antihipertensive (de exemplu, beta-blocante, inhibitori ECA, agenţi vasodilatatori, diuretice): se notează o eficacitate redusă a antihipertensivelor în cazul tratamentului cu AINS, determinată de inhibarea sintezei prostaglandinelor vasodilatatoare. Inhibitorii ECA şi antagoniştii receptorilor de angiotensină II: AINS (inclusiv acidul acetilsalicilic în doze >3 g/zi) şi antagoniştii receptorilor de angiotensină II au un efect sinergic asupra scăderii filtrării glomerulare, efect care poate fi exacerbat în cazul existenţei unei alterări a funcţiei renale. Administrarea acestei combinaţii la pacienţii vârstnici şi/sau deshidrataţi poate duce la insuficienţă renală acută prin acţiune directă asupra filtrării glomerulare. Se recomandă monitorizarea funcţiei renale la începutul tratamentului, ca şi hidratarea corectă a pacientului. În plus, tratamentul concomitent poate reduce efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA şi al antagoniştilor de receptori ai angiotensinei II, ducând la o pierdere parţială a eficacităţii (datorită inhibării prostaglandinelor cu efect vasodilatator). Colestiramina se leagă de meloxicam în tractul gastrointestinal, determinând o eliminare mai rapidă a meloxicamului. Nefrotoxicitatea ciclosporine