Lunga scurtime a vietii

In 70 de cronici mai intimiste decat marile sale constructii romanesti, deghizate sub caracterizarea sarcastica de „chestiuni alimentare“, Lobo Antunes abordeaza o vasta diversitate de teme precum copilaria, familia, iubirea, moartea, razboiul colonial, fragmente caleidoscopice dintr-o viata dedicata literaturii legate de travaliul scriitorului sau de prietenie, ce condenseaza un univers individual ardent, plin de melancolie, si se constituie intr-un adevarat exercitiu de deziluzionare, in care emotia este frusta, neornamentata, aproape dureroasa.„Scriitura antuniana, atat de aparte, este adesea socotita simfonica. Dar epitetul este slab. Ar trebui sa ne imaginam o simfonie in care sa putem auzi in acelasi timp sunetul distinct al fiecarui instrument, gandurile muzicienilor si emotiile dirijorului! [...] Acesta este Lobo Antunes: unul dintre cei mai mari scriitori contemporani, un romancier prodigios, muzical si febril, de o exigenta teribila, ale carui cronici – orice ar spune el – poarta de asemenea marca imensului sau talent.“ — Le Monde„Cel mai frumos lucru pe care l‑am vazut pana acum nu a fost un tablou, nici un monument, nici un oras, nici o femeie, nici pastorita de pe cutia de biscuiti a bunicii mele Eva cand eram mic, nici marea, nici cel de-al treilea minut al aurorei despre care vorbesc poetii: cel...