KLABAX 500 MG X 14

Prospect KLABAX 250 mg comprimate filmate KLABAX 500 mg comprimate filmate Compoziţie Klabax 250 mg Un comprimat filmat conţine claritromicină 250 mg şi excipienţi: nucleu - celuloză microcristalină, croscarmeloză sodică, povidonă, stearat de magneziu, talc, dioxid de siliciu coloidal anhidru, acid stearic, film - Opadry 20 H 52875 (galben), cerneală pentru inscripţionare - Black Ink (Opacode S-1-8152 HV). Klabax 500 mg Un comprimat filmat conţine claritromicină 500 mg şi excipienţi: nucleu - celuloză microcristalină, croscarmeloză sodică, povidonă, stearat de magneziu, talc, dioxid de siliciu coloidal anhidru, acid stearic, film - Opadry 20 H 52875 (galben), cerneală pentru inscripţionare - Black Ink (Opacode S-1-8152 HV). Grupa farmacoterapeutică: macrolide, lincosamide şi streptogramine, macrolide. Indicaţii terapeutice Claritromicina este indicată în tratamentul infecţiilor provocate de una sau mai multe microorganisme sensibile: - infecţii ale aparatului respirator superior, cum sunt sinuzite, faringite; - infecţii ale aparatului respirator inferior, cum sunt bronşită acută, acutizarea bronşitei cronice, pneumopatie comunitară (la pacienţii fără factori de risc, în absenţa semnelor de gravitate clinică şi în absenţa manifestărilor clinice evocatoare ale etiologiei pneumococice); în caz de suspiciune de pneumopatie atipică, macrolidele sunt indicate indiferent de severitatea afecţiunii şi de teren; - angină cu streptococ beta-hemolitic de grup A, ca alternativă la tratamentul cu beta-lactamine, îndeosebi dacă acesta nu poate fi utilizat; - infecţii uşoare – moderate ale pielii şi ţesuturilor moi; - infecţii cu Mycobacterium avium la pacienţii infectaţi cu HIV; - infecţii stomatologice; - eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori la pacienţii cu ulcer gastro-duodenal, în asociere cu un alt antibiotic şi un antisecretor. Contraindicaţii Claritromicina este contraindicată la pacienţii cu antecedente de hipersensibilitate la claritromicină, la alte macrolide sau la oricare dintre excipienţii produsului. Precauţii Administrarea repetată sau prelungită a claritromicinei poate determina suprainfecţii bacteriene sau fungice, caz în care tratamentul cu claritromicină trebuie întrerupt şi se va institui tratamentul adecvat. În timpul tratamentului cu macrolide se poate produce colită pseudomembranoasă. Aceasta poate varia în ceea ce priveşte gravitatea de la moderată până la forme care pun în pericol viaţa. 1 În tratamentul infecţiilor cu Mycobacterium avium la pacienţii HIV pozitivi, pentru a limita apariţia suşelor rezistente, claritromicina trebuie utilizată: - în asociere cu alte antibiotice; - numai ca tratament curativ, datorită absenţei studiilor privind utilizarea ca tratament profilactic. În cazul apariţiei acufenelor sau a scăderii acuităţii auditive, se recomandă efectuarea audiogramei şi trebuie avută în vedere modificarea dozei. Trebuie luată în consideraţie posibilitatea rezistenţei încrucişate între claritromicină, celelalte macrolide şi alte antibiotice, cum sunt lincomicina şi clindamicina. Interacţiuni Ca şi în cazul altor antibiotice macrolidice, utilizarea claritromicinei la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente metabolizate prin intermediul citocromului P450 (de exemplu warfarină, alcaloizi de egot, triazolam, midazolam, disopiramidă, lovastatină, rifabutină, fenitoină, ciclosporină, tacrolimus) poate determina creşterea concentraţiei plasmatice a acestor medicamente. Asocierea claritromicinei cu teofilina prezintă risc de fenomene toxice. Deoarece claritromicina potenţează efectele warfarinei, este necesară monitorizarea timpului de protrombină în cazul administrării concomitente. A fost raportată rabdomioliză în cazul asocierii claritromicinei cu inhibitori de HMG-CoA-reductază. Efectele digoxinei pot fi potenţate în cazul administrării concomitente de claritromicină. Trebuie avută în vedere monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale digoxinei. Administrarea orală concomitentă de claritromicină şi zidovudină la pacienţii adulţi infectaţi cu virusul HIV poate determina scăderea concentraţiilor constante ale zidovudinei. Acest fapt poate fi evitat prin administrarea claritromicinei la distanţă de 1 – 2 ore faţă de zidovudină. În cazul administrării concomitente, ritonavirul creşte ASC (aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp), Cmax (concentraţia plasmatică maximă) şi Cmin (concentraţia plasmatică minimă) ale claritromicinei. Datorită indicelui terapeutic larg al claritromicinei, la pacienţii cu funcţie renală normală nu este necesară reducerea dozei. La pacienţii cu insuficienţă renală, trebuie avute în vedere următoarele ajustări ale dozei: - la pacienţii cu clearance-ul creatininei cuprins între 30 şi 60 ml/min, doza de claritromicină trebuie redusă cu 50%; - la pacienţii cu clearance-ul creatininei <30 ml/min, doza d