Kilometru zero al iubirii

Prezenta carte a lui Lazar Popescu propune doua discursuri indragostite rostite la o mare distanta temporala unul fata de celtalalt: poesiile - cum le zice el - din ciclul "Prinsoare pe fluturi" dateaza din 1987, iar cele din "Gramatica dragostei" sunt din 2016. Un interval de.aproape 30 de ani - iata! De fapt, sunt doua fatete ale aceluiasi discurs, sensibil diferite, caci, daca primul propune un complicat dans al seductiei in care senzatiile, emotiile, reflectiile de tot felul dau tarcoale, impresoara, ca intr-un asediu, literele si spatiile albe dintre ele, in cautarea cuvintelor care par a nu fi nicicand nici destul de precise, nici destul de incapatoare, nici maciar destule, o subtila simbolistica a vegetalului sugerand de minune aceasta fragilitate a limbajului in raport cu prea-plinul trairii, cel de-al doilea e un sincopat cantec de dragoste tarzie, primita ca un dar neasteptat de cei doi protagonisti, cu infrigurarea si rasfatul celor ce stiu ca nu mai au toata viata inainte; e aici o sigurarita a rostirii, o placere a jocului regizat, o simplitate indelung ravnita, in fine obtinuta, o dezinvoltura si o seninatate care integreaza firesc versuri din lirica olteneasca traditionala, ziceri autoironice si schimburi de replici sprintare.Dar ceea ce...