Jurnalul unei epoci. Volumul II. 1935–1936

In 1935-1936, Denis de Rougemont accepta un post de lector de literatura franceza la Frankfurt, nu in ultimul rand din dorinta de a fi martor al istoriei, in deplina cunostinta de cauza. Jurnalul sau inregistreaza pas cu pas semnele unei istorii care a luat-o razna, de la micile si marile lasitati cotidiene pana la spectacolul infricosator al multimilor halucinate care urla pe stadioane numele lui Hitler.„Iata insa ca se ridica un vuiet ca de maree, de-afara se aud trompete. Reflectoarele se sting in sala, in timp ce pe tavan se aprind sageti luminoase indreptate catre o usa aflata la nivelul primei galerii. O lumina de reflector dezvaluie in prag un barbat scund, imbracat in brun, cu capul gol, cu un zambet extatic. Patruzeci de mii de oameni, patruzeci de mii de brate s-au ridicat ca unul singur. Barbatul inainteaza foarte incet, salutand cu un gest molcom, episcopal, in asurzitoare urlete ritmate: heil! (In scurta vreme nu mai aud decat urletele ragusite ale vecinilor mei pe un fond de furtuna si de rapaieli inabusite.) Inainteaza pas cu pas, primeste omagiul, de-a lungul pasarelei ce duce la tribuna. Timp de sase minute, foarte mult. Nimeni nu-si poate da seama ca tin mainile...