Jurnal - Leonardo Da Vinci

Leonardo da Vinci (n. 15 aprilie 1452, Anchiano/Vinci, Italia - d. 2 mai 1519, Cloux/Amboise, Franta) a fost un pictor, sculptor, arhitect si om de stiinta italian. \n \n Om de spirit universal, in acelasi timp artist, om de stiinta si inventator, Leonardo incarneaza spiritul universalist al Renasterii si ramane unul dintre oamenii cei mai importanti din acea epoca. Aportul sau deschizator de drumuri in artele plastice si forta lui de anticipare, neegalata vreodata in intreaga desfasurare istorica a stiintei sunt caracteristice uriasei sale personalitati, de care a fost permanent constient. Leonardo a scris in insemnarile sale, cu un an inaintea mortii, cuvintele cu vibratie de bronz: Io continuero (Voi dainui). \n \n Leonardo s-a nascut la 15 aprilie 1452, noaptea, la ora 22:00 intr-o sambata, intr-o casa, nu departe de Florenta, in mica localitate Vinci (Anchiano). Exista indoieli referitoare la originea si la profesia parintilor lui. Unele surse spun ca tatal sau, Don Ser Piero, era mosier, altele ca era notar. Iar despre mama lui, Caterina, unele surse spun ca era fie servitoare sau fata de tarani saraci, fie sclava araba. Din cauza faptului ca starea sociala a parintilor lui Leonardo era atat de diferita, ei nu s-au putut casatori unul cu celalalt. Ser Piero s-a casatorit cu o anumita Albiera cand Leonardo avea cam un an, iar Caterina la randul ei s-a casatorit cu altcineva. Mama vitrega, Albiera, moare la 28 de ani, in 1464, fara sa aiba copii si a fost inmormantata la San Biaggio. Tatal lui Leonardo, Piero, se recasatoreste de trei ori avand sase fii de la cea de a treia sotie si alti sase de la a patra sotie. Asadar Leonardo a avut doisprezece frati si surori cu care nu a avut multe legaturi, dar care i-au creat probleme la moartea tatalui sau, in legatura cu impartirea mostenirii. Se crede ca Leonardo a ramas in casa bunicului sau, unde a primit o educatie mai degraba dezordonata, discontinua, neregulata, de educatia sa ocupandu-se bunicul Antonio, unchiul Francesco si preotul Piero (cel care il botezase). A invatat sa scrie cu mana stanga, de la dreapta la stanga, iar Vasari a spus ca baiatul cand studia, incepea mai multe lucruri pe care la abandona pe parcurs. Neavand posibilitatea sa-l ajute sa inceapa o cariera juridica, tatal sau decide ca Leonardo sa invete sa foloseasca abacul. Leonardo a fost ingrijit se pare vreo doi-trei ani de mama sa, mai apoi fiind ingrijit de familia bunicului dinspre tata, Antonio. Fratele mai mic al lui Piero, Francesco, se pare ca s-a ocupat de Leonardo, invatandu-l agricultura. Leonardo invatase acasa sa citeasca si sa scrie italiana si in oarecare masura latina, avea cunostinte de matematica si muzica (invatase sa cante la lira), dar dat fiind faptul ca era copil nelegitim (copiii din flori purtau numele popular de bastard, fapt ce va influenta viata lui Leonardo), era impotriva legii sa mearga la o universitate. \n \n In martie 1503 Leonardo a inceput sa lucreze celebrul portret cunoscut sub numele de Gioconda sau Mona Lisa. Leonardo era foarte atasat de acest tablou, purtandu-l mereu cu sine. Pictorul si istoricul de arta Lomazzo scrie ca Leonardo nu l-a terminat pentru ca nu stia niciodata daca nu mai avea ceva de spus... mereu se intorcea sa lucreze la el, niciodata nu i se parea ca l-a terminat. Trasaturile fine ale femeii reprezentate redau o mobilitate permanenta, o curgere neintrerupta a starilor sufletesti de o mare diversitate, cu un zambet misterios care oricand te astepti sa se accentueze, sa se atenueze sau poate chiar sa dispara. Se spune ca Leonardo, pentru a intretine in timpul lucrului fugitivul zambet al modelului, punea sa i se cante o muzica de o deosebita suavitate. \n \n Fragmente din volum: \n 1164. Fiecare nenorocire lasa in urma ei o durere in memoria noastra, cu exceptia raului suprem, care este moartea si care distruge aceasta memorie impreuna cu viata. \n 1167. Cunoasterea vremurilor trecute si a locurilor de pe Pamant sunt ambele podoabe si hrana pentru mintea umana. \n 1169. Evita studiile al caror rezultat moare odata cu mesterul. \n 1192. Omul care nu impiedica desfraul, se aliaza cu fiarele. Nu poti avea autoritate mai mare sau mai mica decat asupra propriei persoane. Cel care gandeste putin, pacatuieste mult. Este mai usor sa confrunti raul la inceput decat la sfarsit \n 1194. Amintirea beneficiilor este o aparare fragila impotriva nerecunostintei. Mustra-ti prietenul in secret si lauda-l deschis. Nu minti despre trecut. \n 1196. Sa vorbesti de bine un om nedemn este la fel cu a vorbi de rau un om bun. \n 1198. Suntem amagiti cu promisiuni si timpul ne dezamageste.. \n pag 514-Despre crestini. Multi care au credinta doar in Fiul construiesc temple in numele Mamei. \n 1551. Luni, 13 februarie, i-am imprumutat lire S 7 lui Lionardo de cheltuiala, Vineri d 7 \n 1553. am devenit nelinistit... Bernardo di Simone, Silvestro di Stefano, Bernardo di Jacopo, Francesco di Matteo Bonciani, Antonio di Giovanni Ruberti, Antonio da Pistoia...