Istoria norilor - Nicolae Leahu

Autoportret \n \n Lucrez \n la un autoportret \n în fiece dimineață. \n Mai am de pus \n tușele de lut, \n seninul din gheață \n și niște cuvinte \n cu suflet de stâncă, \n cu trupul de stâncă \n pe care le-oi împleti \n (printre clipe) \n în liniștea \n cea mai \n adâncă \n \n Un Nicu Leahu patetic, ca orice om al cetății îngrijorat de ceea ce va lăsa generația lui moștenire urmașilor. Un Nicu Leahu nostalgic aed al plaiurilor basarabene pline de urmele, semnele și oasele părințior, moșilor și strămoșilor. Un Nicu Leahu ironic comentator al isprăvilor literare ale congenerilor, al osârdiei criticaștrilor, dar și al aplicațiunii ipocriților săi eventuali cititori. Un Nicu Leahu spornic, oximoronic, neîntrecut lăudător al unora dintre cele mai devotate Doamne ale literelor române. Un Nicu Leahu hâtru, care stoarce un umor păstos din strugurii graiului moldovenesc. Un Nicu Leahu neînfricat luptător pe câmpul minat unde se poartă, cu atâta arțag!, războaiele poeziei. Un Nicu Leahu dezlănțuit. Dar ce spun eu aici? Citiți-l, comentați-l, prețuiți-l, bucurați-vă de năzdrăvăniile sale poeticești scrise într-o limbă română în zi de sărbătoare! - Mircea Petean