Intampinarea zilelor

Poemele Ligiei Csiki sunt firimituri dintr-un jurnal tinut pe sarite, exercitii de supravietuire intrerupte de felurite reverii - naturiste, istorice, lirice, ce tin de o mitologie subiectiva, notatii pline de semnele pandemiei, fireste. Dar, trebuie precizat, din capul locului, ca scriitura aceasta e un mod eficace de a nu cadea in abisul singuratatii fara leac, iar fragmentele, asa disparate cum sunt, iau, pe nesimtite, conturul unei carti care se construieste din mers; poeta are constiinta acestei zidiri, prin urmare, in ciuda raului care bantuie prin lume, ea stie sa intimpine fiecare zi cu o anume religiozitate, alegand si insirand cu grija pe firul de aur al poemului orele faste ale acordului fin intre liniste si nemiscare, un fel de a uita de tine si de a te contopi cu Firea; ale senzatiei ca lucrurile (privite de aici, de pe prispa casei) par sa aiba un inteles; ale descoperirii copilului din tine, inca viu, inca sprintar, pus pe joaca si hoinar; ale jocului cu structurile caleidoscopice ale memoriei; ale viziunii sarpelui de casa, care iese din adancuri, sub pomul de Craciun, imbracat in solzi de lumina; ale invocatiei inelelor in care s-au prefacut bunii si strabunii ei; ale evocarii banchetelor de...