Indreptar patimas II

Stabilirea textului, prefata si note de Constantin Zaharia„Eroul grec plateste cu sange non-sensul destinului; el ispaseste absolut raul vietuirii, pe cand crestinul in Absolut. Minciuna mantuirii a domolit universul uman si a rapit vietii farmecul innebunitor al ireparabilului. Omul n-a nascocit o lasitate mai rusinoasa ca invatatura eliberarii prin raiuri si patroni ceresti. Crestinismul e renuntare la soarta, pe cand tragedia antica expresie a esentei omului. Pe acesta, Eschil nu l-a ocolit, asa cum face acea credinta. Marele elen stia ca noi n-avem decat iesirea unui sfarsit patetic, si ca viata-i un exil ucigator, din care scapam numai ca prosti actori, ca existente de mana a doua.“ (CIORAN)„Prin Indreptarul patimas se realizeaza o performanta rar intalnita. Este bine stiut ca poezia si filozofia nu sunt compatibile, fiecare din ele apartine unui domeniu bine definit, se adreseaza unor nevoi lamurite si uzeaza de mijloace specifice. Ce poate fi mai indepartat decat metafora si conceptul? Si totusi ele colaboreaza in textul lui Cioran pentru a produce una din operele cele mai singulare din literatura romana.“ (Constantin ZAHARIA)