Indisciplina fictiunii

Mihaela Ursa este critic si teoretician literar, profesor prodecan la Facultatea de Litere din Cluj. Domeniile sale de cercetare includ literatura comparata, world literature, teoria si naratologia, studiile transmediale. Printre publicatiile ei se numara volumele: Optzecismul si promisiunile postmodernismului (1999, Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Romania), Gheorghe Craciun. Monografie (2000), Scriitopia (2005, Premiul Asociatiei de Literatura Generala si Comparata din Romania), Eroticon. Tratat despre fictiunea amoroasa (2012, Premiul pentru critica al filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor), Identitate si excentricitate. Comparatismul romanesc intre specific local si globalizare (2013), precum si mai multe capitole in volume internationale aparute la Palgrave, Routledge, Bloomsbury, Peter Lang.*Asemenea starurilor culturii pop, cartile clasice strabat lumea insotite de un intreg anturaj de adaptari, rescrieri, comentarii, despre valoarea carora se poate discuta, dar care sunt, in primul rand, prezente si revendicative, modeland retroactiv textele-sursa. Cand analizam Shakespeare, Cervantes, Austen, nu putem face abstractie nici de exegeza lor istorica, nici de cliseele care le aureoleaza miturile in perceptia culturala comuna si nici de interpretarile pe care le-au primit in adaptari pentru scena sau ecran. Pana si persoanele care nu i-au citit niciodata pot sa-i identifice pe Don Quijote si Sancho Panza intr-o imagine vizuala, se pot referi...