Hotul de cadavre

„Copile, esti un suflet bun, nealterat de realitatile dure ce ne inconjoara, dar ai uitat de tine, ai uitat sa traiesti. Tine minte ca viata se masoara-n zile, nu in luni ori ani. Nu uita sa traiesti, iti esti dator zi de zi cu un zambet oferit in primul rand tie, apoi celor din jurul tau. Tu esti important, tu esti pe primul loc pentru tine, iar cand viata te doboara, cand te pune la pamant, ridica-te! Sterge-te de praf si continua sa mergi! Este nevoie de lumina ta, este nevoie de oameni ca tine printre oameni ca noi. Nu-ti lasa curajul sa te paraseasca, nu lasa ceea ce predomina sa te ascunda in multime, sa devii unul ca ei. Fii cinstit, fii tu indiferent cat de greu iti va fi.”Firul narativ indreapta cititorul spre Anglia victoriana si inflexibila din iarna anului 1882, intr-un sat cu casute rasfirate, asupra carora planeaza saracia. Traind intr-o locuinta mizera, la marginea satului, un cuplu si cei sase copii ai lor duc o existenta paupera, de azi pe maine, intr-o atmosfera sufocanta, fara speranta unor zile mai bune, acceptand resemnati conditiile in care-si duc viata.