Haiducul Iovita Valahul

Va asigur ca povestea despre care va fi vorba in randurile ce urmeaza este o fictiune situata in centrul unor evenimente de un realism mai presus de orice indoiala: suntem in targul Baciului, in primavara anului 1858, cand disputa dintre unionisti si antiunionisti pentru alegerile Divnurilor Ad-Hoc era in toi. Negustorul Mihalache Grigoras se intorcea de la Galati cu harabaua incarcata cu marfa si un surugiu nou - Iovita Valahul -. „om netrecut de treizeci de ani, voinic, spatos, cu fata aspra si cu privirea de taciune aprins”. Vom afla in curand ca surugiul era fiul boierului Niculae Opran din Braila si ea traise ca fecior de sluga pe langa conac, ceea ce l-a facut la maturi­tate sa aleaga calea haiduciei. Acesta era lovita Valahul. Fara a sta mult pe ganduri, se alatura valului unionist, spre bucuria taranilor si targovetilor, dar si a boieru­lui Costache Rosetti Tetcami, Dimitrie Cracte. Petrache Braiescu, Ionas Leca sau Iancu Budu, toti unionisti si apropiati de popor. Romanul, Haiducul lovita Valahul”, scos la Editura Vicovia - 2007, este scris de catre cunoscutul si apreciatul istoriograf cultural si literar bacauan Marin Cosmescu-Delasabar, care dezvolta o mai veche nuvele - Iovita Valahul, intr-o opera epica de 300...