Genealogii ale postcomunismului

La douazeci de ani de la-nceputul istoriei sale, postcomunismul continua sa se dea pentru gindirea ce vrea sa-i discearna caracteristicile definitorii si, prin urmare, profilul de epoca situata sub signatura ingemanata a doua trasaturi. Pe de o parte, vocabula “postcomunism&' marcheaza descriptiv o tesatura de imprejurari prin care se opereaza trecerea de la ceva (ce a) trecut la ceea ce vine dupa aceea. Iar asta ridica de indata problema continuitatii ori, invers, a discontinuitatilor “de-a lungul&' hiatului, a carui intelectie trebuie si ea mentinuta intre un terminus a quo, respectiv ad quem al miscarii, pentru ca ea sa fie una intr-adevar reala. Ce a trecut? Ce a ramas? Din ce anume? Ce este ceea ce “a ramas&'? Un rest indelebil sau ceva nou? In ce masura ceea ce se mentine mai seamana cu ce a fost? Ce s-a schimbat si in ce fel?... Pe de alta parte, comunismul insusi - ca nume al unor realitati determinate si ca proiect universal, fie acesta si unul “esuat&' in incarnarile lui reale - n-a fost doar o istorie (si o chestiune) locala, ci dimpotriva, si-n toate sensurile (politic, economic, geopolitic, sociocultural etc.), una mondiala. Din acest motiv aceeasi tesatura de evenimente transformatoare se...