FUROSEMID ZENTIVA 20 MG/2 ML X 5

COMPOZITIE O fiola (2 ml solutie injectabila) contine furosemida 20 mg si excipienti: hidroxid de sodiu, clorura de sodiu pentru preparate injectabile, apa pentru preparate injectabile. GRUPA FARMACOTERAPEUTICA Diuretice de ansa cu actiune intensa, din grupul sulfonamidelor. INDICATII TERAPEUTICE Furosemid 20 mg/2ml este indicat in tratamentul: - urgentelor cardiologice – edem pulmonar acut, asistolie; - puseelor severe de hipertensiune arteriala; - insuficientei cardiace congestive; - edemelor din ciroza hepatica sau afectiunile renale (este de ales in edemele grave si in cele rezistente la diuretice tiazidice, eventual in asociatie cu acestea; se poate asocia, de asemenea, cu diuretice care retin potasiu); - edeme patologice din timpul sarcinii; - insuficienta renala acuta cu oligurie (poate inlatura oliguria, dar nu influenteaza probabil evolutia insuficientei renale); - hipercalcemie acuta - intoxicatii acute medicamentoase (pentru cresterea eliminarii toxicului; util in intoxicatii cu ioduri, bromuri sau fluoruri, deoarece impiedica absorbtia halogenilor din ansa Henle ascendenta). CONTRAINDICATII Hipersensibilitate la furosemida, alte sulfamide sau oricare dintre excipientii produsului. Obstacol mecanic al cailor urinare cu oligurie. Insuficienta renala acuta cu anurie. Hipovolemie cu deshidratare. Insuficienta hepatocelulara severa. Ciroza decompensata in stadiu precomatos. Coma hepatica. Hipokaliemie marcata (<3 mEq/l). Hiponatremie marcata (<130 mEq/l). Intoxicatie digitalica. Femei care alapteaza. PRECAUTII In tratamentul cu furosemida este necesar, mai ales cand se administreaza doze mari, controlul echilibrului electrolitic (natremie, kaliemie), al ureei si al creatininei plasmatice, precum si al debitului urinar, inca de la inceputul tratamentului. Furosemida poate provoca depletie de natriu si de potasiu, eventual cu consecinte grave. Se evita pe cat posibil tratamentul cu doze mari sau insotit de o dieta hiposodata prea stricta, deoarece exista riscul deshidratarii cu hiperazotemie si hipovolemie. Aparitia semnelor deshidratarii si a hipotensiunii arteriale impune intreruperea tratamentului sau reducerea dozei. La cirotici, tratamentul va fi condus cu prudenta, controland strict natremia, kaliemia si functiile renale pentru a evita instalarea encefalopatiei hepatice. Aparitia manifestarilor acesteia impune intreruperea imediata a tratamentului. Supravegherea kaliemiei se impune la varstnici si la bolnavii la care furosemida este asociata cu alte medicamente: digitalice, diuretice tiazidice, antiaritmice chinidinice, glucocorticoizi sau laxative. La acesti pacienti ca si la cei cu denutritie, anorexie, diaree cronica sau hipokaliemie se recomanda un aport suplimentar de potasiu sub forma de clorura sau asocierea furosemidei cu un diuretic care retine potasiu (amilorid, spironolactona, triamteren). Se vor controla periodic glicemia si glicozuria la pacientii cu diabet zaharat manifest sau latent tratati cu furosemida. Se administreaza cu prudenta la bolnavii cu guta, deoarece creste discret concentratia plasmatica a acidului uric; furosemida favorizeaza foarte rar declansarea crizei de guta. Atentie: la sportivi, deoarece furosemida poate induce o reactie pozitiva a testelor la controlul antidoping. INTERACTIUNI Diuretice care retin potasiu (amilorid, triamteren, spironolactona): asociatie utila pentru multi pacienti, nu exclude hipokaliemia sau in particular hiperkaliemia la diabetici sau la cei cu insuficienta renala (supravegherea kaliemiei, a electrocardiogramei si reconsiderarea tratamentului). Diuretice tiazidice: in edemele refractare realizeaza un efect sinergic care permite evitarea dozelor mari de furosemid cu risc toxic. Antiinflamatoare nesteroidiene: salicilati in doze peste 3 g scad efectul diuretic si antihipertensiv al furosemidei si pot provoca insuficienta renala acuta la bolnavii deshidratati, ca urmare a scaderii filtrarii glomerulare prin inhibitia secretiei de prostaglandine la nivel juxtaglomerular (se controleaza functiile renale si se rehidrateaza bolnavul). Glucocorticoizi: pot reduce efectul antihipertensiv al furosemidei datorita retentiei hidrosaline (se vor folosi eventual doze mai mari de furosemida). Substante de contrast iodate: in cazul bolnavilor deshidratati exista riscul insuficientei renale acute (se recomanda rehidratare inaintea administrarii substantei iodate). Antiaritmice chinidinice, sotalol, bretilium, amiodarona: hipokaliemia favorizeaza instalarea aritmiilor ventriculare (se previne si se corecteaza hipokaliemia, se supravegheaza electrocardiograma si se intrerupe antiaritmicul daca apare aritmia). Eritromicina, astemizol, bepridil, vincamina: hipokaliemia favorizeaza aparitia tulburarilor de ritm ventricular (supravegherea si corectarea kaliemiei). Laxative stimulante, amfotericina B: accentuarea hipokaliemiei (supravegherea si corectare