Frankenstein

#html-body [data-pb-style=POEO4D0]{justify-content:flex-start;display:flex;flex-direction:column;background-position:left top;background-size:cover;background-repeat:no-repeat;background-attachment:scroll}Monstru sau creatură neînțeleasă? Două sute de ani mai târziu, experimentul lui Victor Frankenstein încă ne bântuie, nu doar din rațiuni ale terorii, ci și ale îndoielii: poate fi iubită o ființă în ciuda fricii pe care o provoacă? Una din cărțile clasice care ridică întrebări și în prezent. După chinuitoare experimente, Victor Frankenstein, pasionat de învățăturile vechilor alchimiști și veșnic tulburat de misterul morții și de necunoscutul ce îi urmează, reușește să insufle viață unei creaturi dincolo de orice închipuire coșmarescă. Renegat de propriul creator, așa-zisul monstru dă dovadă de o dorință neostoită de a deprinde traiul și limba oamenilor, de a le fi aproape și de a-i iubi și a fi iubit. Conștient de aspectul său dezagreabil și întâmpinat numai cu ură și violență, monstrul se lasă în cele din urmă mânat de răzbunare împotriva celui care l-a adus în lume. Depășind sfera literară, Frankenstein este, în primul rând, o poveste clasică ce suscită numeroase dezbateri filosofice și etice cu privire la viață și moarte, dar și la relația dintre creator și creație. „O ficțiune romantică atât de ciudată ca natură, încât ar trebui să-i descriem genul înainte să încercăm o explicație a operei individuale.” - Walter Scott, Blackwood’s Edinburgh Magazine „Cu o perspectivă sumbră asupra naturii și a omului, una vecină cu ireverența, în ciuda celei mai scandaloase improbabilității și sacrificând totul spre a o duce la îndeplinire, romanul își depășește mărețul prototip; dar, în schimb, posedă o forță similară cu fascinația, una care stăpânește aceleași limitări dure și năprasnice ale pasiunii, dar ușurate într-o oarecare măsură de aspectele mai blânde ale sentimentelor simple și domestice. Nu s-a închipuit nicicând o poveste mai nebunească, și totuși, asemenea majorității operelor de ficțiune ale epocii, este oarecum conectată la realitate, amintind de preocupările și de pasiunile populare ale vremii.” - The Edinburgh Magazine, and Literary Miscellany „Povestea de față nu este invenția unui scriitor obișnuit; și cu toate că suntem șocați de ideea pe care se construiește această operă de ficțiune, are multe părți izbitor de bune, iar descrierea peisajelor este desăvârșită.” - The Gentlemen’s Magazine „Frankenstein e o lectură la fel de sonoră și de influentă astăzi, pe cât era în 1818 […]. Textul abundă de farmecul și de energia tensionată care întâmpină o nouă eră a științei și a societății… Însă este atât de interesant tocmai datorită părților care-l fac să fie atât de tulburător: ocazia de a vedea desfășurându-se o poveste veche de două secole. Una care se concentrează atât de mult pe alegeri și pe potențialul schimbării, încât îl face pe însuși creatorul lui să-și contemple schimbările propriei ființe.” - Genevieve Valentine, NPR „Frankenstein conține patru povești într-una: o alegorie, o fabulă, un roman epistolar și o autobiografie; un haos de fecunditate literară, care i-a adus foarte tinerei autoare dificila obligație de a da explicații despre «odioasa-i progenitură».” - Jill Lepore, The New Yorker