Eu sunt 70072

Am supravietuit pentru a-mi spune povestea „De la ultima noastra intalnire imi amintesc ochii ei. Ma priveste cu dragoste, cu disperare. Imi tine capul in maini, ma priveste drept in ochi si ma saruta. Sunt fata ei, inima ei, dragostea ei. Nu uit cuvintele pe care mi le-a spus. Mi le repet zile intregi dupa plecarea ei. Aminteste-ti cum te cheama si de unde vii. Ma cheama Luda Boczarowa, am cinci ani si sunt din Belarus.”Lidia Maksymowicz a fost, atat cat destinul i-a ingaduit, Luda Boczarowa, o fetita cu ochi albastri luminosi, iubita si ingrijita de parinti si bunici. Apoi, inainte de a implini 3 ani, a devenit pentru tortionarii sai din cumplitul Pavilion al copiilor de la Auschwitz-Birkenau doar un numar: 70072. Timp de peste 15 luni, micuta Luda a indurat frigul, foamea, singuratatea, frica permanenta si durerile atroce provocate de experimentele ingrozitoare la care o supunea insusi Ingerul Mortii, Josef Mengele. Totusi, in ciuda ororii, a supravietuit pentru a-si spune povestea si pentru a-si cauta mama transferata in alt lagar inainte de eliberare. Acum, povestea sa despre suferinta si speranta a devenit o carte-avertisment care incearca sa exprime drama de dincolo de cuvinte a unui copil pus fata...