Eu raman aici

AUTOR PUBLICAT ÎN 35 DE ȚĂRI Curon, 1920. Într-un sătuc din Tirolul de Sud, Trina tânjește după o viață diferită de cea pe care o duce. Studiază cu sârguință ca să devină învățătoare, dar în anul în care ia diploma regimul lui Mussolini interzice folosirea limbii germane la clasă. În acest nou climat de teamă și nesiguranță, Trina lucrează pentru o rețea clandestină de școli din zonă, expunându-se permanent riscului de a fi prinsă. Curon, 1939. Acum soție și mamă, Trina se confruntă cu noi incertitudini existențiale atunci când Germania anunță „marea alegere”, iar comunităților din Tirolul de Sud li se oferă posibilitatea de a se muta în Reich. Orașul se împarte în două, iar între locuitori se iscă dispute tot mai aprige. Aceia care, precum Trina și familia ei, aleg să nu plece sunt considerați trădători și spioni; nu mai pot să iasă pe stradă fără să fie copleșiți cu insulte. Într-o zi, la întoarcerea acasă, Trina descoperă că fiica ei lipsește... Roman istoric de mare anvergură, Eu rămân aici prezintă lupta unei femei și a unui sat împotriva războiului, rasismului și devastării mediului înconjurător. „Balzano utilizează un stil nepretențios pentru a explora viața Trinei și problematica mai amplă a relației unui individ cu un loc anume.” Sunday Times „Cărțile lui Marco Balzano mustesc de umanitate. Autorul manifestă o atenție extraordinară față de detaliile vieții.” Il Sole 24 Ore „Nu știi nimic despre mine, și totuși știi destul de mult pentru că ești fata mea. Parfumul pielii, căldura răsuflării, nervii încordați, pe toate astea le ai de la mine. Așa că-ți voi vorbi ca unei persoane care m-a văzut dinăuntru. Aș putea să te descriu în cele mai mici detalii. Ba, mai mult, în unele dimineți, când e zăpadă mare și casa e învăluită într-o liniște care-ți taie respirația, îmi vin în minte detalii noi. Acum câteva săptămâni mi-am amintit de o aluniță mică pe care o aveai pe umăr. Când îți făceam baie în cădiță mi-o arătai mereu, te obseda. Sau bucla aceea de după ureche, singura buclă din părul tău de culoarea mierii. Cele câteva fotografii pe care le păstrez, le scot afară cu prudență, cu trecerea timpului oamenii încep să plângă tot mai ușor. Iar mie nu-mi place să plâng. Urăsc să plâng pentru că e o chestie de tâmpiți și pentru că nu-mi oferă alinare. Doar mă face să mă simt epuizată, să nu mai am chef să mănânc nimic sau să-mi pun cămașa de noapte înainte să merg la culcare. Dar trebuie să te îngrijești, să strângi din pumni chiar și atunci când pielea de pe mâini se acoperă de pete. Trebuie să lupți orice-ar fi. Asta m-a învățat tatăl tău.” Eu rămân aici, Marco Balzano MARCO BALZANO s-a născut la Milano, în 1978. A scris romanele Il figlio del figlio (2010), Premiul Corrado Alvaro pentru debut, Pronti a tutte le partenze (2013), Premiul Flaiano, L’ultimo arrivato (2014), Premiul Campiello, Eu rămân aici (Resto qui, 2018), finalist la Premiul Strega și la Premiul Femina și câștigător al Premiului Méditerranée, Quando tornerò (2021), Premiul pentru Cultura Mediteraneeană, și Café Royal (2023). Cărțile sale au fost publicate în 35 de țări.