Dostoievski – Nietzsche. Elogiul suferintei

„Vom marturisi fara inconjur admiratia noastra pentru curajul si priceperea, noutatea argumentatiei si finetea analizelor pe care le aduce Aura Christi in acest eseu de o originalitate expresa.Ultimului capitol (…), ce se ocupa de misterul farmecului straniu, de misterul «idioteniei» lui Miskin, ii putem aplica, fara ezitare, epitetul de capodopera. Prin indrazneala de a ataca altfel o problema, cea a unui personaj faimos si criptic, ultra-comentat, nu rareori uitat, ocultat de mai noile generatii de literati, romani sau europeni, ca si prin asociatiile inedite, surprinzatoare nu rareori, provocand nu de putine ori o cu totul alta asezare fata de atatea si atatea docte concluzii profesorale. Prin curajul si calmul febril al poetei si eseistei care ne daruieste, odata cu aducerea in pagina a atator nume ilustre si noi, pentru multi, din literatura si exegeza marii Tari si Imperiu al Rasaritului. Prin candoarea si nevoia irepresibila, tipica unui creator autentic, de a intelege valorile. Valorile eterne si mereu moderne, actuale si inactuale totodata, desfidand modele, curentele pasagere si nu rareori sufocante, de prin universitati si redactii incropite, naive, in sensul rau al cuvantului. Prin nevoia de adevar, dar si prin lupta, efortul si dovada acelei moralitati superioare care, inca o data,...