Din tainele vietii si ale universului Vol.2 - Scarlat Demetrescu

Din tainele vietii si ale universului - Volumul al II-lea \n \n Ti s-au dictat fel de fel de cunostinte din lumea noastra. Ti se par noi, dar, ca spirit, le cunosti de pe cand ai trait intrupat prin India, Asiria si Egipt. La vremea aceea cunostintele ti-au fost date tot de misionarii Cerului, dar in decursul vremurilor miscarile sociale si razboaiele au distrus templele si tot ce se afla in ele. Papirusurile tale si ale multora s-au distrus, si astfel omenirea a ramas iar in intuneric. In unele locuri a mai scapat ceva din aceste cunostinte, perpetuate prin viu grai pana in zilele voastre, sub forma de traditii, insa fortele contrare au contribuit la pierderea lor. Cei mai multi dintre initiatii de atunci nu mai sunt azi in jurul acestei planete, parasind-o de multe veacuri. Unii dintre ei au ramas, pentru ca inca nu au atins evolutia completa corespunzatoare acestei planete. Posesorii acestor taine profunde isi pastrau cunostintele asemenea unor comori si nu le comunicau altora. Printre ei au fost si evrei. Cunostintele s-au transmis celor alesi din neamul lor, celor ce au dreptul la aceasta inalta initiere, dar pentru nimic in lume nu le comunicau vulgului si nici vorba sa fie spuse unui neevreu. Din aceasta cauza, Guvernatorul sistemului nostru a coborat din nou pe Pamant si a raspandit in lumea intrupata Adevarul, care a luminat din veacuri lumea egipteana. Dar dupa cum lumina egipteana s-a stins treptat, tot astfel si invatatura raspandita prin ucenicii Sai a fost pierduta de reprezentantii Bisericii. Vazand in ce intuneric se scufunda omenirea, Domnul a ingaduit sa fie reaprinsa candela luminarii mintilor si inaltarii inimilor. Astfel, stiinta revelata, stiinta initiatica, se raspandeste, iar voi, initiatii din alte veacuri, ati primit misiunea de a raspandi din nou, in lumea voastra, cunostintele Cerului. Voi ati cerut sus, la noi, aceasta misiune intrucat v-a fost frica de faptul ca, revenind jos ca intrupati, veti zacea in intuneric si veti cadea in greselile omului trupesc, si nu veti termina evolutia acestui glob nici peste mii de ani. Domnul S-a indurat de cererea voastra si, in interesul omenirii de jos, pentru ridicarea cunostintelor ei, v-a acordat fericirea, ca oameni trupesti, sa luati cunostinta de stiinta sfanta a lumilor spatiale superioare. Ceea ce fac acum este manifestarea indurarii ce ti s-a acordat, de a te lumina ca intrupat si de a strange materialul stiintific care iti va servi tie si mai ales celor ce vor veni dupa tine. Unul dintre ei are misiunea de a revela taina nemuririi, intr-o masura mai mare decat tine, straduindu-se sa lumineze sufletele fratilor sai, pentru ca devenind morali si facatori de fapte frumoase, sa-si grabeasca ora plecarii de pe aceasta planeta. Fara raspandirea acestor adevaruri, omenirea ar bajbai iarasi veacuri fara numar in intuneric, in spatiu, duhurile fagaduiesc ca atunci cand vor fi jos, pe pamant, vor pasi pe calea vietii drepte si iubitoare. Dar cand sunt in trup, fiind nestiutoare de adevarurile cunoscute sus ca spirite, iar vocea trupului auzind-o mai usor decat pe cea a spiritului, comit greseli peste greseli. Ce se vor face cand se va termina ciclul planetar? Nepriceperea, stagnarea din mersul progresiv vor aduce fatal intarzierea plecarii. Dar pana cand sa fie asteptati? Din nou sa se rupa valul in doua? in cei pregatiti - avand posibilitatea sa plece, si intarziati - care raman pe aceasta planeta sau pe una similara ca sa-si termine scoala. Iata intelesul straduintelor noastre. Cu ajutorul ideilor noastre, omenirea se va ilumina si peste una sau doua mii de ani vom pleca de pe acest glob toti cei din grupul nostru. Ei, mult a fost, putin a ramas. Dupa ce valul nostru si-a trait etapa de 26.000 de ani pe aceasta planeta, ce mai inseamna cateva veacuri? Dragostea noastra ne indeamna sa-i salvam pe toti, dar din cauza liberului arbitru dat de Tatal ceresc tuturor fiintelor din sfera creatiilor Sale, nu-i vom putea salva acum pe toti. Preocuparea noastra principala este de a-i ilumina si pregati de plecare cel putin pe cei de pe treptele superioare ale evolutiei, pe avansatii nostri pe calea intelectuala, dar mai ales pe cea morala. Domnul sa le lumineze calea, sa nu se mai poticneasca in drumul lor, astfel incat la ziua cea mare a examenului general, a examenului Celui Sfant, sa nu se rusineze ca nu si-au acumulat cunostinte sau ca au atarnat de fiinta lor prea multe greseli. Cu cat viata voastra este mai cinstita, mai sfintita, cu atat va faceti mai demni de a primi cunostintele de la o entitate mai stralucitoare. Cunostintele date de aceste inalte somitati ale spatiilor vor starni uimirea si vor provoca umilinta celor mai mari savanti ai lumii voastre trupesti. Daca nu e posibil sa va facem sfinti pe Pamant, cel putin vrem ca pe multi sa-i facem sa inteleaga pentru ce au venit in lume, scopul pentru care s-a creat tot ce se vede in jurul lor, sa inteleaga ca Tatal ceresc are nevoie de cat mai multe ajutoare pentru cucerirea Infinitului, umpl