Din mers. 12 ani de intalniri tacute - Mihai Cristian Andrei

Timpul nu ne acordă răgaz şi nu aşteaptă să fim pregătiți; el curge implacabil, modelându-ne fără să ne ceară voie. Orice ezitare este un tribut plătit uitării, o fărâmă de viață pe care nu o vom mai recupera niciodată. De aceea, am ales să trăiesc fiecare secundă cu o anumită înfometare, să o smulg din efemer și să îi dau greutate. \n Am înțeles, în cele din urmă, paradoxul existenței: deşi faptele noastre pot părea simple fire de nisip rătăcite în univers, este crucial să le săvârșim. Nimeni altcineva nu poate lăsa urma noastră în locul nostru. \n Această carte este o geografie interioară, o hartă a sufletelor cu care m-am intersectat la răscruci de drumuri. Fotografia a devenit, pentru mine, singurul instrument cu care pot îmblânzi timpul. \n Fără această ancoră, m-aș fi rătăcit demult în zgomotul lumii. Fiecare declanşare este dovada că sunt aici, transformând o fracțiune de secundă într-o eternitate personală. \n Există oameni care apar în viața noastră ca un răspuns la o întrebare pe care încă nu am rostit-o. Întâlnirea cu Bianca Danci a purtat amprenta destinului: m-a căutat exact în clipa în care prindeam curaj să dau formă acestui proiect. \n Viziunea ei de a împleti fotografia cu poezia a fost puntea care ne-a unit lumile. Am provocat-o să „citească” imaginile mele şi să le îmbrace în haina caldă a versurilor sale, iar rezultatul este un dialog între lumină şi cuvânt: el vede, eu rostesc dar lumea ne trece prin inimă la fel şi din noi se revarsă aceeaşi poveste peste piele, peste oameni, peste ziduri curgând până învață să crească flori el prinde clipa în lumină eu o prind în respiraţie iar între ochiul lui şi cuvântul meu se deschide o crăpătură din care se ridică nişte lumini timide stele ce învață să fie constelații \n \n Te invit să răsfoiești aceste pagini cu garda jos. Îți dăruiesc o parte din mine, surprinsă #dinMers. În universul meu, acest „din mers nu înseamnă grabă, ci o stare de veghe continuă, o disponibilitate de a surprinde viața exact în starea ei crudă - când zâmbim, când suferim, când suntem. Şi, înainte de orice, această carte este o scrisoare vizuală, din suflet, pentru fiul meu, Achim. \n Alege fericirea!