Dezintegrare

Florentin Popa a aparut in poezia romana ca un OZN. A bombardat psihotronic, a plasat cipuri, a modificat ADN-ul si subrutinele. Acum este deja un clasic. Dar un clasic full de scheme de atac pe care inca nu le-a identificat nimeni.– Mihai IovanelCartea cu cele mai bune sonete de la Revolutie incoace. Cartea care si-a inventat o pinza a lui Indra in stare sa surprinda interpenetrarea obiectelor aduse impreuna si inghesuite de capitalism intr-un spatiu mic. Cartea care impunge des membrana dintre digital si analogic. Cartea pentru hackeri, hipsteri, hipioti, flaneuri si tricksteri. Cartea ca o umbra din viitor ce se prelinge in lumea noastra de acum. Cartea in care rebelul replicant Roy plinge in locul nostru la ruine: „La ce bun ca am castigat Google Earth, dar ne-am pierdut sufletul?”– Andrei DobosDespre urme si devastare, despre cicatrici si desprindere, despre margine sociala, fragmentare si muchii este volumul lui Florentin Popa. Despre (auto)distrugere, regasire de sine, apropiere si auto-afectiune; despre ceea ce se naruie si cine este naruit, caci, „daca glasul meu – sau al tau – ar fi contat vreodata/ cu adevarat, nu ar fi fost nevoie sa le inaltam.” Dezintegrare este un volum coplesitor, o coborire in infern,...