Despre iubire, zbor si lumina

,,Poezia e copilul care ramane in sufletul adolescentului, al omului matur si al batranilor,peste durere, dezamagire si suferinta. Pastrati pe copilul vostru, din sufletul vostru, pastrati-l ager si curat. Duceti-va in fiecare zi la perdeaua leaganului in care copilul din sufletul vostru surade…Si jucati-va cu el in fiecare zi…”Tudor ArgheziLa inceput au fost iubirea…si lumina…si zborul…, si Dumnezeu ni le-a daruit pe toate.Mi-am dorit sa surprind aceasta lume in versuri simple si suple.In ordinea vibratiei si a profunzimilor atinse, un vis ar fi fost poate mult mai potrivit pentru oricine. Aceste poezii s-au scris, cumva, intr-o simbioza a cuvintelor cu aripile si a vibratiei sufletesti cu plutirea siderala.Versurile mele imbraca emotii calde, reverberandu-le in inima oricui e dispus sa inchida,chiar si pentru o clipa, ochii, pentru a medita la gandul daruirii si al inaltarii fiintei noastre.Va marturisesc cat de mult mi-am dorit ca acest volum de debut sa se intituleze ,,Cand pasarile viseaza albastrul” si recunosc deschis ca m-am straduit din rasputeri sa nu-l denumesc ,,Acrobatul profunzimilor”.,,Despre iubire, zbor si lumina” a prins contur la indemnul si cu sustinerea nepretuita a sotiei si a fiicei mele, lasandu-mi cea mai mare bucurie,de a le rasplati cumva efortul de a-mi fi mereu...