Despre arta pianistica. Insemnarile unui pedagog - H.G. Neuhaus

Voi incepe prin a enunta unele teze foarte simple, pe care ulterior le voi dezvolta: \n • Inainte de a porni sa invete a canta la un instrument oarecare, elevul - fie ca este copil, adolescent sau om matur - trebuie sa posede intr-o oarecare masura simtul muzicii; altfel spus, aceasta muzica trebuie sa traiasca in intelectul sau, in sufletul sau, sa fie perceputa de auzul sau. Tot secretul omului de talent si de geniu rezida in faptul, ca in creierul sau muzica traieste din plin cu mult inainte ca el sa fi atins cu degetele clapele vreunui pian sau sa fi plimbat arcusul pe strunele viorii. Iata de ce micul Mozart a stiut de la bun inceput sa cante atat la pian, cat si la vioara. \n • Este evident ca orice executie, orice interpretare muzicala, - problemele de interpretare vor forma principalul continut al acestor insemnari - este alcatuita din trei elemente fundamentale: materialul executat (muzica), executantul si instrumentul. Numai valorificarea maxima a tuturor posibilitatilor acestor trei elemente (in primul rand a muzicii) poate asigura o buna executie artistica. Desigur ca cel mai simplu exemplu, ilustrand alcatuirea din trei elemente a procesului de interpretare muzicala, il constituie executia unei piese pentru pian de catre un pianist solist (sau a unei sonate pentru vioara solo, violoncel etc.). \n \n Traducere din limba rusa de Theodor Balan.