Dana Constantin

…indraznesc sa afirm ca pictura Danei Constantin poate fi privita (si) ca o strategie de recuperare a unei picturi „pure” (sa nu uitam ca arta abstracta, ca „proiect al puritatii”, a privilegiat mereu pictura) dincolo de mode si urgente, care raman, inevitabil, intre paranteze. Ea poate fi si un raspuns la intrebarea lansata in 2010 de Hans Belting (in cartea sa Looking through Duchamp’s Door): „de ce exista arta, daca nu pentru a fi privita”? inainte de a adauga „ce inseamna a vedea, cand arta se distanteaza de reprezentarea picturala insasi? Voi incheia evocandu-l din nou pe Paul Valery, care, in textul sau despre Berthe Morisot, amintea „l’abstraction de l’artiste”, unde „la couleur lui parle couleur, et il repond a la couleur par la couleur”. Cred ca Dana Constantin a ajuns la acest tip de abstractie prin si pentru culoare, ce-i vorbeste si careia ii raspunde prin compozitiile cromatice devenite pre-text si substantaprimordiala a aventurii sale picturale. Pe urmele lui Valery, care definea dimensiunea existentiala a lui Morisot prin „ses grands yeux”, de o atentie extraordinara la functia de act perpetuu al privirii, voi afirma, la randul meu, ca ochii, la fel de mari, ai Danei continua sa priveasca concentrat...