Dadaism

Apărută în mijlocul brutalității Primului Război Mondial, revoluționara Dada movement și-a luat ca punct de plecare dezgustul față de establishment. Din 1916 până la mijlocul anilor 1920, artiști din Zurich, Köln, Hanovra, Paris și New York au lansat un atac radical asupra politicii, valorilor sociale și conformității culturale pe care le considerau complici în conflictul devastator. Artiștii dada nu aveau un stil distinct , ci mai degrabă o dorință comună de a răsturna structurile societale la fel de mult ca și standardele artistice și de a înlocui logica și rațiunea cu absurdul, haosul și imprevizibilul. Practica lor cuprindea teatru experimental, jocuri, producerea de sunete guturale, colaj, fotomontaj, proceduri bazate pe întâmplare și „readymade”, cel mai notoriu fiind urinalul lui Marcel Duchamp, Fountain (1917). Pe tot parcursul, dadaiștii considerau aspectul vizual al lucrărilor lor secundar în raport cu ideile și criticile pe care le exprimau. În acest sens, Dada poate fi văzută ca un precursor fundamental al artei conceptuale. Cu o selecție de lucrări cheie de la unii dintre cei mai faimoși susținători ai Dada, precum Tristan Tzara, Marcel Duchamp, Hannah Höch, Kurt Schwitters, Francis Picabia și Man Ray, această carte introduce această mișcare urgentă, subversivă și hotărâtă a secolului XX și influența sa durabilă asupra artei moderne.