Cum sa cresti un copil extraordinar prin metoda Montessori

Metoda pedagogică urmată de personalităţi precum Barack Obama, membrii familiei regale britanice, Graham Bell, Gabriel García Márquez, fondatorii Google Sergey Brin şi Larry Page. Activităţi creative care stimulează creierul copiilor, pentru a deveni adulţi independenţi, încrezători în sine şi încununaţi de succes, fericiţi şi împliniţi. Un sistem testat în ultimii o sută de ani, prin care copiii învaţă regulile de igienă, bunele maniere, cum să interacţioneze cu mediul înconjurător, cum să se îmbrace, să scrie litere, să calculeze sume, pentru a dobândi un tipar pe viaţă de obiceiuri sănătoase, autodisciplină şi responsabilitate. Scrisă de TIM SELDIN, preşedintele Fundaţiei Montessori şi al Consiliului Internaţional Montessori. Fragment din volum: „Reduceți numărul de „nu"-uri. Mai devreme sau mai târziu, toți copiii vor spune cu încăpățânare: „Nu, nu vreau!" Aceasta este o luptă clasică pentru putere care începe în jurul vârstei de doi ani și adesea continuă toată perioada copilăriei și a adolescenței. Mulți oameni numesc etapa de început „cei doi ani teribili". Dar nu trebuie să fie așa — nici cu cei de doi ani, nici cu cei mai mari (vezi dreapta). Luptele pentru putere apar în situațiile în care părinții și copiii sunt hotărâți să facă doar cum vor ei și nimeni nu e dispus să cedeze. Fiecare se simte, așadar, frustrat și amenințat. Părinții au senzația că li se contestă autoritatea. Copiii se simt lipsiți de putere si încearcă să-și afirme autonomia și să stabilească un echilibru de forțe în relația lor cu părinții. Nu pedepsiți, îndrumați. Amenințările și pedepsele nu sunt căile potrivite pentru a-i învăța pe copii să se poarte frumos. Când aceștia sunt furioși sau își afirmă independența, deseori se poartă urât și nu le pasă dacă sunt pedepsiți. Pe de altă parte, copiii care cedează la amenințări și sunt afectați de pedepse doresc cu nerăbdare să ne facă pe plac și să ne recâștige dragostea. În mod evident, acești copii vor răspunde la fel de bine la oricare alte forme de disciplină. Deși pedepsele par să producă rezultate de moment, rareori dau roade durabile, ele funcționând doar dacă celui în cauză îi pasă. Învățați-vă copilul să facă lucrurile corect și puneți accentul pe partea pozitivă. Nu folosiți insulte și cuvinte aruncate la nervi, chiar dacă nu e mereu ușor. Și mai ales încercați să nu adresați copilului întrebări retorice de genul: „De câte ori trebuie să-ti spun...?", la care răspunsul corect ar fi: „Nu știu, tată! De câte ori trebuie să-mi spui?" Dacă puneți o întrebare nepotrivită, mai mult ca sigur veți primi un răspuns pe măsură."